A FI

Nu e decat azi! O zi nu pare inspaimantatoare daca o compari cu… viitorul. Azi-ul  e gestionabil in micile lui amanunte. Nevoile par ca se pot acoperi simplu, pana diseara nu incap prea multe griji.

Planul cel mare e perfect. Treaba mea e sa fiu. Viata ma iubeste asa de mult incat are grija de mine. Incercati sa vedeti cate lucruri incredibile se petrec atunci cand doar sunteti.

Am avut o zi de teribila angoasa dupa ce am plecat de la cafenea. Ma framantam sa gasesc o solutie, voiam sa stiu exact ce si cum voi face, dar n-am reusit decat sa obosesc, sa propag in jur neincrederea mea.

Pana la urma am predat armele “Doamne nu stiu, du-ma tu!” . Am pasit intr-o noua zi de mana cu Dumnezeu. Totul a inceput sa se materializeze. Fiecare gand lua fiinta. Orice as fi vrut aparea: oameni, circumstante. Le primeam cu sentimentul ca merit, ca asa e normal, sa am puterea asta.

Niciodata nu m-am simtit atat de iubita la modul practic. Daca mi-e foame cineva imi ofera mancare, si nu orice, chiar ce-mi era pofta(fara sa fi fost nevoie sa spun), daca imi trebuie job, apare oportunitatea si nu oricare, ba tocmai acolo unde as fi vrut, daca ma doare spatele cineva imi face masaj, daca vreau sa vorbesc cuiva anume suna telefonul(e chiar persoana respectiva), daca vreau baie in ocean un bun prieten parca stie si da un semn, daca vreau pace apar solii.

Mi se pare ca pentru orice lucru, cat de mic, primesc ajutor  ca si cum e vremea doar pentru A FI. Traieste, traieste azi in bucurie, in pace, nimic nu-ti e impotriva.

Nu va inchipuiti ca stau cu burta in sus. Sunt, si sevesc la randul meu, servesc cu dragoste, prin gesturi pentru ca se intoarce doar ceea ce dam.

Vad un lucru. In clipa cand ne conectam la Sursa, cand decidem sa-i dam mana Tatalui, conflictul dispare, separarea nu mai exista, rezistentele si judecatile cad, nimeni/nimic nu ne mai ameninta, ramane pacea, sfanta pace a Universului in care suntem mici, dar esentiali.