SA FACI RAI DIN CE AI

Incep citand doi poeti japonezi:

“Coliba mea nu are nimic primavara. Are totul.”
Sôdo
“Ce am e mai mult decat suficient, maturand frunzele cazute.”
Santôka

O simpla perdea uitata prin dulap s-a transformat, peste noapte, in aparatoare de tantari. Dincolo de utilitatea ei pur practica, a venit cu magie, cu bucuria copiilor ce inca suntem, de a se strecura dedesubt, cu sentimentul de protectie, cu ceva care imi aduce un zambet larg ori de cate ori privesc patul.

 

DSC01750

 

Tot din capitolul “gospadaresti”, acum doi ani am batut vreo 15 cuie aproape de imbinarea peretelui cu tavanul. Nu de nebuna, aveau ele rostul lor intr-un plan, insa, pana la urma, planul n-a fost cel mai bun asa ca am renuntat la el. Au ramas cuiele. Imi venea sa le scot, dar lasau in urma 15 gauri de acoperit, iar ideea procesului de astupare a facut sa treaca doi ani si cuiele sa fie la locul lor. M-am obisnuit cu ele. Incet, incet s-au aratat utile. De unul am atarnat un buchet uscat, de altul un colier din seria Calea, o cruce care imi place mult, epistola intai catre corinteni tiparita si trimisa de Dana de la Moara de hartie.

Apoi au venit ingerii. Formele le facusem demult, dar stateau nepictate. O data m-a apucat. I-am banuit acoperiti de zugraveli, i-am vazut ivindu-se cand speli ceea ce acopera lumea. Cu mare emotie am avut gandul. Toti ingerii recuperati arheologic si-au luat zborul pe la oameni, ca asta e rostul lor. De unul nu m-am putut desparti, am simtit ca-i al meu, al casei. Asa si-a insusit el locul pe unul dintre multele cuie. Hm…alte zburatoare divine ar putea sta insiruite la imbinarea dintre planurile peretelui, cum stau si la imbinarea dintre lumi.

10! Nici macar n-am numarat cuiele ramase, si totusi au venit atatia ingeri cat sa ocupe locurile vacante.

DSC01747

Din acelasi pachet de lut s-au nascut multe bile mici, pentru numaratori de resetat mintea. Nu ma mai despart de siragul meu, nici Ramon de al lui. Repetam, repetam, repetam, mai ales cand mergem. Ieri s-au implinit primele 21 de zile de cand am inceput lucrul cu mintea si marturisesc ca ea se imblanzeste, perceptia se schimba, starea fizica se schimba. Le-am facut sa le daruiesc, asa ca daca cineva simte ca i-ar fi utile sa-mi spuna.

O parte din aceeasi bucata de pamant s-a transformat in prima placa de azulejo, poate pentru ca iubesc atata Lisabona asta minunata.

DSC01744

Fa rai din ce ai pentru ca ai atat de mult! Nu-i lasa pe altii sa-ti fabrice viata, sa-ti induca o idee de paradis in care inca nu ai intrat. Esti deja acolo(adica aici), esti paradisul insusi, mai ramane doar sa accepti ca asa stau lucrurile.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s