MINGEA DE TENIS

Fiecare gand are un corespondent in plan fizic, fiecare emotie trezeste un raspuns, o decizie celulara, sa-i spunem.

Avem doua optiuni de viata: frica sau iubire. Insa putem alege doar cand suntem constienti. Pana atunci mergem doar pe mana fricii. Frica imbraca atatea forme ca usor o putem numi in fel si chip, dar dedesubtul tuturor manifestarilor e doar ea. Cat nu stim, iubirea o scalambaiem si punem numele asta tot fricii de fapt.

Postulez lucruri evidente ca baza pentru ce vreau sa zic mai departe.

Traind atatia ani numai in frica ajungi la un moment dat sa nu mai poti de durere, sa simti ca iti explodeaza fiecare nerv, ca muschii nu mai stiu pozitia relaxat, ca oasele se desfac in schije mici si-ti patrund in carne, ca orice gest e un calvar. Suntem Cristi rastigniti. Cred ca exemplul crucificarii ne-a fost dat, nu sa ne inspaimantam de ce putem pati daca iesim din turma, ci mai degraba sa intelegem ce ne facem noua insine cat umblam adormiti.

Chiar cand ne trezim si stim ca avem de ales, din inertie, tot pe cararile batatorite tindem sa umblam, tot rastignire parca vrem, tot suferinta. In punctul asta al drumului e foarte necesara veghea.

Apoi e vorba de curajul de a intra in intuneric unde stii ca vei intalni tot ce n-ai vrut sa vezi, sa auzi, sa gusti, sa mirosi. Nu, nu, iadul nu e un loc ipotetic si nici o fundatura in care sa-ti petreci eternitatea. E o vale adanca, obscura, prin care se poate trece mai departe spre lumina.

Las metaforele acum si ma intorc la corp. E neutru. El nu poate crea nimic si nu se poate experimenta pe sine. Nu suntem corpul, nu suntem inauntrul limitelor dermice ( sau suntem in masura in care acceptam ca suntem absolut peste tot). Il alegem inainte sa venim aici si il construim cat ne e dat in folosinta. Daca doare cu ce ganduri l-am cladit?

Intrebarea asta mi-am pus-o si am inceput sa imi ascult mintea.

Ca sa facem lucrurile clare, nici mintea noastra nu suntem ( sau suntem in masura in care acceptam ca suntem absolut in tot). Ea e un instrument, insa, spre deosebire de corp, cu functie creatoare, doar parte din ceva-ul asta infinit ce poate experimenta atat mintea cat si corpul.

Imi observ firul gandurilor. ACIDE! Nu exprima pic de dragoste.  Cum sa nu ma doara tot cand transmit celulelor stare de razboi? Ele nu fac diferenta intre gand si materializarea lui. Se supun impulsului fara sa-l chestioneze. E nevoie sa ma duc in intuneric.

Recunosc si accept ce mi se arata. Plang o zi intreaga. Lacrimile curata. Am gresit, dar greselile se pot indrepta. Cer corectie, corectie divina de la cel ce pastreaza Adevarul. Multumesc cu credinta ca indreptarea a si avut loc.

Iar pentru ca Viata are mult simt al umorului, imi trimite o minge de tenis si un mic sfat pretios pentru durerile de spate.

Sfatul e ca atunci cand intalnesc un nod, o galma dureroasa in muschi, e esential sa fac presiune asupra ei pana durerea dispare, sa nu abandonez mai devreme, adica tot valea plangerii s-o trec, tot experimentand pana la capat durerea sa ma eliberez.

Cum se foloseste mingea de tenis aici:

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s