MADRID

In ultimele 4 zile am fost la Madrid. Nu-l cunosteam. Vibreaza altfel decat Lisabona, mai intens. Cel mai mult mi-a placut noaptea, pentru  ceva ce aici nu traiesc – insomnia de vara. Mi-a amintit de Bucuresti, de noptile cand in casa era asa cald incat hoinaream pe strazi pana spre dimineata.

Madridul e viu, insomniac, zgomotos, frumos in detalii, larg in bulevarde, adorabil pe stradute.

E prima oara cand revin in Spania dupa cele trei luni traite la Valencia acum 8 ani. Azi vorbesc spaniola si o pricep in subtilitati, insa am regasit  senzatia vie ca inteleg spiritul care atunci, cu opt ani in urma, fara sa stiu o boaba limba, mi s-a aratat mai expresiv decat orice insiruire inteligibila de cuvinte, compunandu-se din pure vibratii si tonuri.

Scopul  calatoriei a fost Hieronymus Bosch, expozitia de 500 de ani organizata la Prado. Asa ceva nu poate fi pierdut.

Cand am vazut prima data Tentatiile sfantului Anton, pictura care e aici la Lisabona, m-am asezat in fata ei, cu gura cascata, pentru vreo ora.

Sotu’, foarte aplicat in ale artei, n-a acceptat nici macar o vaicareala. 4 ore am umblat prin muzeu(unde era cam frigut pentru gustul meu), pana sa avem acces la sala lui Bosch. Au fost momente cand as fi schimbat bucuroasa un Rubens cu un petic de iarba insorit unde sa ma intind putin, insa acum imi pare bine ca m-am tinut tare. Ma simt inundata de frumusete, iar Bosch a meritat toata stradania si asteptarea.

Pura coincidenta fericita a fost targul de carte, insiruire cat-vezi-cu-ochii de standuri, intr-un parc minunat. Iubesc mult cartile, mi-au fost o companie atat de buna de-a lungul vietii incat in inima nu le separ de oameni. Asa ca la vederea si perspectiva atator potentiali prieteni pur si simplu mi s-a accelerat pulsul.

Motorul existentei mele aici e curiozitatea, iar obiectul ei, omul. Uitandu-mi voluntar Adevarul, de dragul jocului, prin increngatura de carari labirintice am pasit manata de intrebarea CINE SUNTEM? Daca ma uit in urma, asta am cautat, cu perseverenta, pe dedesubtul tuturor celorlalte lucruri pe care le-am facut si care au fost, pana la urma, secundare, parte din tot, dar fara un scop in sine. Desi temporar, sau aparent proritatile au parut sa fie altele, credincioasa am fost si sunt doar enigmei asteia.

Pe scurt am incarcat valiza cu carti care m-au chemat sa continuam aventura impreuna.

Madridul ne-a apropiat de oameni pe care ii cunosteam vag. Oscar, un mexican, poet, pe care Ramon il vazuse doar odata, acum 12 ani la un atelier de poezie si Pedro, pictor portughez cu care cat statea la Lisabona, schimbasem doar fraze simple pe la vernisaje. Sa cunosti inseamna sa poti iubi. Uite asa mai port doi oameni, care in fierbinteala noptilor madrilene, racorite de bere rece, s-au lasat cunoscuti, deci iubiti.

Apoi au fost magazinele cu produse mexicane. Aici, comunitatea fiind foarte mica, n-avem. La Madrid abundenta. Pe langa carti am inghesuit in bagaj ierburi, ardei iuti si tortillas.

Bucuria sufletului, bucuria mintii, bucuria burtii. Toate bifate, echilibru deci. Sa mergem mai departe!

 

 

3 thoughts on “MADRID

  1. Ti-am citit biletul si mi-am spus: hm, vine weekend-ul lung (adica trei zile), ce-ar fi daca am lua avionul sa vedem expozitia. Zis si facut. Nu am gasit bilet direct pina la Madrid, asa ca tracersam oceanul pina la Barcelona, luam trenul si Madrid, uite-ne. 8 ore dus, 8 intors dar🙂

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s