MICA EXPOZITIE DE DUMINICA

 Ies in oras mai mult seara cu Alexandra si cu Seba. Cat sunt ei la serviciu prefer sa stau sa pictez. Imi fac ceai si ma cufund in lumea mea, care, constat, e aceeasi indiferent unde ma gasesc pe glob. Zilele astea am desenat.

Vreau ca fiecare om cunoscut aici sa primeasca ceva in dar la despartire. Nu fac nimic intamplator, dar nici nu-mi impun teme. Fara sa stiu exact ce va iesi imi las mana libera pe hartie. Ma simt flautul de trestie pe care Universul il umple cu muzica. Trec prin mine acorduri si eu le transcriu. Va arat trei dintre tablourile facute in perioada asta.

 Pisicile spatiale privesc luna de aproape, catarate pe nori rozalii. Universul lor e verde, dar la fel de bine putea fi mov sau albastru. Culorile ca si alte lucruri sunt mereu chestie de gust.

Fereastra albastra cu vedere spre lumea larga arata clar ca cineva si-a pierdut mingea si s-ar putea intoarce oricand s-o caute in iarba pana la genunchi.

Femeia de purpura ascunde fascinantul si viata. “quien dijo que todo esta perdido yo vengo ofrecer mi corazon, como un documento inalterable, yo vengo ofrecer mi corazon. yo hablo de paises y de esperanzas hablo por la vida, hablo por la nada“ Sopteste in gand fraza de mai sus si striga cat poate de tare ca e fericita.