Iubito
Te iau la plimbare prin iad
mi-ai spus
Şi ti-am intins mana dreapta.
Iubito
Sa nu-ti fie frica
Te duc unde nimeni nu merge de bunavoie
mi-ai spus
Si-am simtit in talpa fierbinteala
Golului ce despica intunericul.
Iubito
O sa crezi ca ne prabusim
mi-ai spus
Dar asta e zbor
Si aripi negre mi-au crescut imediat intre umeri.
lola dream factory 
Magul:
Stiu acesta!
hey question:
unde sunt comunitarii siteului…azi NONE
Lipsa comentariilor nu inseamna absenta cititorilor.
hello andhra!
clar…ma-m simtit azi aici ca in acea librarie in care este pustiu…de acesta intrebam..oare a cazut NET ul sau toti au plecat la plaja?
Hihi. Nu erai singur, Dan. Erai de fapt intr-o librarie in care ceilalti sunt afundati cu nasurile intre randuri 🙂
Ce-ar fi de zis Dan?
FOC!
Uneori sunt atat de procupat de “ale mele”. in cat parca lumea nu exista…si tot eu sunt acela ce reclama mereu ca :”lumea nu exista”, ma rog. “o sechea a ignorantei anterioare”.
Scuze andhra , nu te-am observat ))
Lola stie ca nu ma dau in vant dupa poezie insa are aici vre-o doua care nu numai ca imi plac dar le-am si recitit cu placere. Au un mesaj foarte profund si interesant pentru ca imi stimuleaza imaginatia; le transpun in contexte diferite si constat ca functioneaza …
A trebuit sa citesc FAUST, spun a trebuit pentru ca este in versuri, si FAUST mi-a placut enorm,insa nu am avut rabdare sa-l citesc din cauza versurilor.
Si by the way: In contractul cu Mephisto ,Faust a pierdut nu pentru ca a vrut sa devina…ci tocma`pentru ca i-a fost frica in final.
Dan, atata timp cat constientizezi ca acest mecanism este o urma a unei sechele, inseamna ca ai deja un punct de pornire in a remedia, stii in ce punct ar trebui sa te intorci ca sa desfasori acest drum al incapacitatii de a constientiza ca asa cum existi tu, lumea exista concomitent cu tine. Inghesuita in aceleasi secunde, desfasurata in aceleasi trasee ale vietii. (“Aceleasi” e un fel de a spune aici, pentru ca e conditionat de perceptii, experiente, prioritati etc)
Apropo de Faust, poate ti-ar fi mai usor sa citesti Doctor Faustus al lui Thomas Mann sau Istoria tragica a doctorului Faustus.
asa este..
se stie ca pasiunea mea ma determina sa stau in ECHILIBRISTICA intre doua lumi, a treia lume cea din dimensiunea noastra ce imi da batai de cap…este mai greu sa o intelegi pentru ca este diversa si contradictorie, “dincolo” lucruriile functioneaza principial. stiu ca am umbra si dece insa am descoperit ca acesta nu prea are aplicatie in social (din cauza socialului si a mea prin incapatanare ) si prin urmare de vreo 19 ani “patzachinul” s-a obisnuit sa fie “invizibil” chiar daca este sociabil.
poate ca pe undeva toti cei care ne perindam pe aici suntem asa de vreme ce intru si nu vad pe nimeni 🙂
deseara voi merge in casa lui Eliade in care a locuit in Lisboa; nici Eliade nu se vede ,dar se simte…sau de cate ori merg acolo am senzatia ca “devin normal” in anormalul meu.
am cerut cartea lui T.M. _Dr.Faust la mama ,sper sa mi-o trimita.
p.s. iti datorez o explicatie ce ai luat-o in sens negativ, “patzachinul” din mine a fost prea telegrafic ,o sa gasim o modalitate prin care o sa iti expun “Muzica Apelor”, atentie nu sunt GURU insa garantez ca stiu ce stiu si acesta verificat.cred ca vei fi interesata sa o afli atat cat legea nescrisa imi permite sa iti spun.
dan
Imi imaginez ca umrele si luminile pe care ai invatat sa le intelegi in aceasta a treia lume sunt deopotriva hranitoare si solicitante, dezechilibrante 🙂
Nu pot vorbi in numele celorlalti, dar da, si eu am aceasta trasatura de a fi deschisa si in acelasi timp uneori voalata ca prezenta.
Da, Eliade este cu adevarat spirit si ceva ma face sa cred ca nu a devenit unul doar dupa ce a murit, ci ca a fost spirit chiar si cand era om. Asteptam impresiile dupa vizita de azi sa stii. 🙂 Cel putin eu sigur astept.
Daca nu ti-o poate trimite mama ta, ma ofer voluntar sa iti implinesc aceasta dorinta. Cu cea mai mare placere.
Si tot cu cea mai mare placere as primi si explicatia ta, poate ca vom avea ocazia candva sa vorbim live, cadru care mie mi se pare cel mai potrivit pentru discutii care implica atatea nuante.
Nu am luat-o in sens negativ, dar cred ca am dat impresia asta. Nu intotdeauna ma exprim foarte bine in scris. Mi s-a spus de multe ori ca uneori cuvintele mele sunt rigide, dure. Iti cer inca o data scuze pentru ca ti-am dat atunci impresia ca resping explicatiile tale.