Va multumesc pentru una dintre cele mai frumoase zile. Mi-am dat seama ca ce-am construit de la distanta e puternic si viu, ca legaturile intre noi exista, sunt reale, iar barierele s-au ridicat.
Pe 4 aprilie am fost cu adevarat impreuna. Niste bile colorate s-au transformat in pretextul intalnirii noastre.
Privirile, zambetele, cuvintele, tacerile, felul in care v-am simtit bucurandu-va au fost marea mea rasplata.
Acum stiu exact valoare fiecarei clipe pe care am petrecut-o muncind la margele.
E imens ce mi-ati daruit.
Dimineata am plecat sa amenajez spatiul. Am mers pe jos pana in Amzei. Mi-a fost drag Bucurestiul inceputului de zi, cu soare si copaci infloriti. La Rooms, prin amabilitatea carora am avut mobilierul pe care mi-l doream, m-am intalnit cu Alexia, Anca si Sobi care s-au trezit cu noaptea in cap sa vina sa ma ajute la carat (iar eu le multumesc din suflet).
Dupa ce-am instalat totul la Carturesti am fugit acasa sa ma imbrac. Mara s-a trezit devreme pentru mine, mi-a calcat rochia, m-a ajutat sa ma machiez, sa-mi duc totul la masina pe care tot ea mi-a imprumutat-o. Cum ma voi putea revansa vreodata?
Desi nu credeam ca o sa ma incadrez in timp la 11 am fost gata. Pe urma nu mai stiu…n-a mai contat cat e ceasul. Intre 11.00 si 20.00 am trait doar bucuria intalnirii cu oamenii frumosi ai orasului (asa va spun eu in gand).
A trebuit sa plec atat de departe ca sa descopar ca erati foarte aproape de mine. Pana la urma conteaza doar faptul ca existati.
Asa cum am constatat de curand ca albul si negrul sunt puternici in egala masura, sambata m-am convins ca desi sunteti discreti, iar bunul simt va face sa pareti fragili comparativ cu ce e in jur, zambetul si frumusetea spiritului vostru sunt forte deloc neglijabile.
Mi-ar placea sa cred ca treaba margelelor mele pe lumea asta e sa va faca sa va recunoasteti mai usor intre voi „oameni frumosi ai orasului” si sa nu va mai simtiti singuri.
lola dream factory 
🙂 treaba margelelor tale este sa aduca fericire! si isi indeplinesc misiunea cu varf si indesat!
ah, arati superb si spatiul pare delicios, asa cum il visai! meriti toata iubirea asta din jurul tau! te pup si eu de departe!
Clarisa, sa stii ca spatiul Gratielei era cel mai frumos aranjat, obiectele asezate cu atentie si simt artistic deosebit au facut din coltisorul acela un loc de poveste, unde zana cea frumoasa cu zambetul ei cald si minunatele ei margele ne-au adus bucuria in suflete, de acolo de departe, de la ocean si ne-a facut fericite macar pentru o zi. Am facut si eu cateva poze ca sa le am amintire de la eveniment, iar prin margele ii simt chiar prezenta in preajma mea. Sunt foarte incantata ca am cunoscut-o!
felicitari inca o data. intr-adevar era coltul cel mai de bun gust si din tot spatiul si prezenta ta cea mai eleganta si distinsa.
eu sunt cel cu aparatul de gat care ti-a marturisit ca ar dori traiasca in portugalia, estoril, lisabona, etc…
am uitat sa-ti spun un lucru. ai talent la scris precum ai si la “fabricat” bijuterii. de aia iti citesc blogul aproape zilnic.
spor in continuare.
iti multumesc pentru detalii, Ramona, nu ma indoiesc ca era cel mai frumos “stand” 😉 sa stii ca lola munceste ca o furnicuta, cu mare drag si risipa de energie, ca sa va aduca bucurie! 🙂
si tu, clarisa, esti o poeta 😀
Ma bucur tare ca am fost sambata acolo,intalnirea(cu toate ca a fost timida!) mi a lasat o bucurie in suflet toata ziua;
Surioara mea,cu toate ca mi -a lasat impresia ca nu a fost foarte atenta la ce se intampla in jur,in drum spre casa,spontan, a inceput sa ma intrebe despre margele ,despre LOLA,”cine ?doamna aceea cu care am vb?E fermecatoare!Chiar ea le face?Sunt super!!!”
Ce spun nu s gratuitati,m a surprins pentru ca e la varsta la care refuza tot ce-i arat/propun!
Da, asa e cand intalnesti oameni frumosi,si astia mici si rebeli ii recunosc!
You made our day!
ah, da, acum mi-am dat seama ca am facut o rima fara sa vreau! daca as fi incercat sa o fac n-as fi reusit haha
iata-ma si poeta 🙂
Inca nu mi-a trecut starea pe care mi-ati dat-o. Am de cateva zile un zambet mare pe fata.
Astazi am aflat ca oamenii frumosi ai orasului au inceput sa se recunoasca dupa margele. Nu e extraordinar???
E superb, Lola!!! Mi-ar fi facut o mare placere sa fi putut fi si eu prezenta acolo, sa te cunosc! Pozele ne dau o idee despre atmosfera deosebita, calda a standului tau dar sunt sigura ca, in realitate, a fost incomparabil mai frumos, daca pot sa spun asa.
De acum incolo, cand voi merge acasa, voi fi privi cu atentie persoanele care trec pe langa mine, in cautarea margelelor tale magice. 🙂