Dimineata il plimbam pe Tam Tam si un domn de varsta a treia a trecut pe langa mine mergand sustinut. Din cand in cand rupea cadenta si facea mici salturi (“pasul strengarului” cum ne zicea noua profesoara de sport). Un exercitiu, sa se mentina in forma, dar era amuzant si mi-a facut mare pofta de topait.
Cum ar fi fost sa sar alaturi de el? O bucurie veche a revenit brusc, nealterata de trecerea timpului.
Fetita care am fost s-a intors pentru cateva momente.
Poate nu ne transformam de tot, poate suntem ca niste papusi rusesti pastrandu-ne in interior si nou-nascuti si copii si adolescenti si tineri sub invelisurile de oameni adulti. Altfel cum sa explic starea, care nu era a unei femei in toata firea ci una pur copilareasca?
Mereu m-a enervat intrebarea „cum te vezi peste 10 ani?”
Ma vedeam in fel si chip, perspectiva de a imbatrani parandu-mi-se oricum destul de trista, dar acum ma inchipui copil. Vreau sa ma intorc la timpul cand totul parea o joaca.
Am vazut cum e sa fii „om mare”, si incerc sa ma eliberez. Papusa ruseasca va continua sa ma inchida pe mine cea de azi in mine cea de maine, asta am inteles ca e irevesibil, dar stiu ca imi pot alege, in interior, varsta la care sa traiesc.
As prefera una din copilaria timpurie intre 4 si 6 ani. Cred ca e perioada care predispune la miracole. Aveam niste stari pe-atunci…Stiam ce acum doar ma chinui sa-mi amintesc.
Nu sunt singura care gandeste asa… gasesc zilele trecute un documentar care se cheama „The eternal children”, cu multi artisti care imi plac : CocoRosie, Antony and the Johnsons, Devendra Banhart, si Vashti Bunyan , regizat de David Kleijwegt…
Aveti aici prima parte, dar le gasiti pe toate sase pe Youtube in caz ca v-am pus pe ganduri.
Sunt curioasa voi la ce varsta ati vrea sa traiti, sau poate, la ce varsta traiti, chiar acum?
lola dream factory 
Foarte frumoasa ideea!…
Mi-ar placea sa am acces la toate varstele si etapele trecutului, oricand. Din toate mi-a ramas cate ceva frumos.
A propos, ieri am revazut “Jumanji”, si acolo apare foarte frumos conturata aceasta idee a varstelor traite paralel. A intoarcerii in timp pentru a putea repara ceva, pe cat posibil, pentru a recupera din comorile pierdute. Adulti-copii si apoi copii-adulti.
Lola draga,
“Sa ramanem copii!” asta e si muzica sufletului meu… Jocul are o importanta covarsitoare in evolutia noastra ca oameni maturi.
asa ca m-am gandit sa-ti scriu poezia „Trei feţe”, de Lucian Blaga
Copilul râde:
“Înţelepciunea şi iubirea mea e jocul!”
Tânărul cântă:
“Jocul şi-nţelepciunea mea-i iubirea!”
Bătrânul tace:
“Iubirea şi jocul meu e-nţelepciunea!”
Probabil ca o stiai dar nu e rau niciodata sa ne-amitim lucruri profunde.
…Si tot de dragul a ce-ai scris tu o sa postez la mine o povestioara care o indragesc inca din coplilarie si in care am deslusit intelesuri ascunse si diferite de-alungul timpului. Cu drag, Daiana
@Ileana sunt convinsa ca ai acces la stari din toate varstele. Toate lucrurile sunt in noi
@Daiana n-o stiam. Multumesc pentru randurile tale si de aici si de la tine de pe blog