STRABUNICA ANA

Strabunica Ana e un personaj vag in memoria mea. A murit cand aveam cativa ani. Am o singura amintire cu ea – foarte batrana, purtand niste ochelari care ii mareau grozav ochii. Azi printr-o asociere de idei mi-a rasarit in minte odata cu un soi de revelatie – ai grija ce vorbesti si cui.

Eu tac mult, dar daca ma apuc sa vorbesc(despre anumite lucruri care ma pasioneaza), dau din gura exagerat si incantata de ce spun il ratacesc pe interlocutor in nedumerire sau, mai rau, in spaima.

Acum fiecare ia, ce aude, cum vrea si cum poate, nu trebuie sa fie asta neaparat o limita. Totusi azi, din senin, a aparut strabunica Ana din unica amintire ce-o am facandu-ma  sa inteleg riscurile comunicarii prea abrupte in subiecte sensibile.

Si domnu’ Gellu avertiza ca despre anumite lucruri e mai bine sa taci decat celalat sa ramana doar cu spaima. Imi doream ca el sa fi vorbit despre toate lucrurile alea despre care e mai bine sa taci, insa acum ii inteleg precautia.

Un lucru spus cuiva care nu e pregatit sa-l auda face mai mult rau decat bine.

Strabunica Ana imi povestea mie, un copil de vreo 4-5 ani despre draci, numai despre draci. Imi era frica de ce spune, de ochii ei mariti de ochelari, de vocea soptita, de camaruta mirosind a mere, asteptand ca din clipa in clipa totul sa se transforme in decorul infiorator al iadului atat de mult mentionat.

Una dintre povesti era despre o fata care se marita, nu mai stiu prin ce imprejurare, cu dracu insusi. Imi amintesc doar ca ii gatea oua ochi. Ei bine, de amanuntul asta casnic m-am agatat pentru ca imi era singurul lucru familiar in toata vorbaria halucinanta despre necuratu’.

Azi amintindu-mi am ras mult, cu pofta, pentru ca a fost ca si cum m-as fi vazut in scena de atunci. Am retrait toata intamplarea din interior, din exterior, iar la final mi-am zis , da, trebuie sa am grija ce comunic, cum, cui pentru ca sunt nivele diferite de perceptie, grade diferite de intelegere, sa nu-mi las nici desteptaciunea, nici orgoliul, nici frica sa prinda glas ca nu stiu ce fac ele pe unde ajung.

DSC09002

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s