UMBLAM

Frumusete. Despre ce as mai putea scrie? Lumea isi rupe bandajele. Dinauntru razbate lumina.

Usa bisericii sta ferecata. Prin gaura cheii pare ca respira un duh inghetat. Il simt apropiindu-mi palma, apoi ochiul. Gaura cheii a unei usi incuiate mi se pare irezistibila. Vreau sa vad ce e dincolo. Se ghiceste altarul din care a fost decupata imaginea fiintei divine( foto 3). Abia acum, golul ramas spune adevarul. Suntem asa niste fraieri…

Umblam pe camp. Prin smarcurile orezariilor sunt mii de pasari. Cand trec in stol, nasc poeme sonore cu falfaitul aripilor. Orasul se vede, dar e departe, mut. Se aude vantul prin iarba. Mancam paine cu branza si suntem dintr-o carte. Asa simt, na.

In mijlocul nicaieriului o constructie futurista. Mi-ar placea sa fie casa noastra. Sa nu avem nimic mai bun de facut decat sa ne trezim dimineata si sa bantuim pe campuri, sa ne intindem in iarba si sa privim cerul pana ne ia somnul. Noaptea as face foc.

Odata am plans cand am citit ca atmosfera este in asa fel alcatuita, incat o mica modificare in  proportia elementelor ce-o compun, ar face existenta focului imposibila. Cum sa nu existe foc?

Doamne, ce fragil e totul si ce frumos, si viu! Iar noi umblam pe-aici in tacere…

One thought on “UMBLAM

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s