UN POEM DE DRAGOSTE

Acasa intr-un oras fragmentandu-se, rasfrangandu-si derizoriul, poezia si umorul in ferestre, in oglinzi retrovizoare, in propria-mi retina,

DSC_5004

in ecranul unui televizor abandonat pe strada.

Uratul devine frumos si frumosul urat, iar sensurile se pierd toate. Cuvintele astea nu sunt o judecata ci mai degraba o uluiala. Peste noi cerul, pe jos frunze, sau invers. Beau suc de mere si iert. Mananc covrigi si iert. Iert tot. Altfel nu se poate. Altfel m-as pune pe-un plans ce-ar aduce potopul. Mai bine nu, mai bine iert. Asa uratul va exista in continuare ca sa se poata transforma in frumos si frumosul ar fi ca sa se transforme in urat, asa zidurile vor continua sa se coscoveasca de tencuiala si noi vom fi atentionati cu litere mari sa ne ferim de ea.

Cuvintele astea sunt un poem de dragoste,

DSC_5029un strigat de dragoste, o soapta de dragoste.

Habar n-am cum altfel sa scot din piept si sa pun aici ce simt hoinarind pe strazile Bucurestiului.

DSC_5058

4 thoughts on “UN POEM DE DRAGOSTE

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s