POVESTEA CEA MARE

Mama buna, mama curata, mama adevarata
da-mi puterea ta, dragostea ta, compasiunea ta
arata-mi cum sa mangai, cum sa alin, cum sa tin in brate.
Trimite-ma in lume: sa vindec, sa aduc pace, sa hranesc, sa ingrijesc
pe toti copiii tai care au nevoie de asta.

Cere si ti se va da! Asa am cerut, asa mi se da.

Acum sunt o mama a lumii, iar Viata imi trimite copiii ei. Vindec vindecandu-ma, toti suntem egali. Egoul nu are nici un castig. Uneori trebuie sa vorbesc, alte ori mai bine tac. Simt multa incredere. N-o aveam. Simt forta a ceva ce-mi spune in permanenta ca totul e bine. Formele nu sunt importante, nici functiile, nici obiectivele, doar alegerile.

Aleg sa fiu la dispozitie. Am doar bunavointa de a fi acolo unde trebuie si fac cat de bine pot ce e de facut. Uneori e simplu, alteori itele par foarte incurcate, atunci ma asez, respir si-mi aduc ca sunt parte dintr-o poveste al carei autor stie mai bine cum a compus-o.

A inceput sa ma intereseze povestea asta mare. De fapt e singurul lucru care ma intereseaza, desi par ca ma ocup cu o gramada de lucruri.

DSC01387

 

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s