ADEVARUL NU SE POATE ZGARIA

Tin la vedere doua rugaciuni. Ambele sunt de abandon. Ma rog. E aiurea sa le zic rugaciuni, prin ele nu cer nimic, mai degraba dau, ma dau. Dandu-ma primesc. E cam sucita aritmetica asta in care minus pare sa aduca plus, insa incep sa ma obisnuiesc cu ea. Chestiune de practica. De fapt totul se bazeaza pe antrenament. In ce te antrenezi in aia faci performanta.

Ma gandeam azi ce aventura minunata e viata, cu cata intelepciune ne ghideaza. In loc sa ne lasam in mainile ei, noi am inventat scoala.

Mi-e limpede de ce mi-a fost atat de greu sa-i suport dresajul. In atatia ani nu mi-a raspuns la nici o intrebare din cele care ma framantau. Cu marea mea intelepciune de copil intuiam ca ce caut e acolo unde nu sunt lasata in pace sa scotocesc. Au trecut toate si daca au fost trebuiau sa existe. N-am resentimente.

Copiii din noi nu dispar odata cu varsta, asa ca nu-i nici o paguba. Efectele unei iluzii sunt la fel de iluzorii ca si ea, nu pot nici macar zgaria adevarul. Copilul interior e vesnic, de asta adevarat, deci indestructibil.  Se spune ca e bine sa stii  ce stie sarpele, dar sa te porti ca mielul. Inocenta nu e ingnoranta, nici slabiciune.

 

Nu imi amintesc cine zicea ca scoala nu are nimic de-a face cu educatia.

DSC04069

 

 

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s