O DIMINEATA

De mult n-am mai prins rasaritul. E o minune sa te trezesti odata cu soarele. Sa-l vezi cum se ridica, sa respiri aerul rece, sa-ti treaca pe deasupra capului un stol de papagali verzi si guresi, sa-ti incepi ziua miscandu-te lent, asa cum te-au invatat norii.

Am chef de cafea cu lapte, de paine(facuta de Ramon) prajita, cu unt si parmezan. O mare&simpla bucurie in inceputul asta de zi.

Viata s-a facut atat de… trecatoare incat nici nu mai apuc sa scriu despre ea. Zilele odata terminate duse sunt.

Apar oameni, mereu apar oameni si fiecare vine cu un mesaj, are un raspuns sau o intrebare.

De mult n-am mai simtit atata pace. Poate e  rugaciunea mea implinita- sa accept ce este, cum este. Ma uit la lume ca si cum as vedea-o pentru prima data.

In ziua in care il inveti pe un copil numele unei pasari, copilul nu va mai vedea niciodata acea pasare, zice un intelept. Acum ca stiu numele atator lucruri, exersez uitarea.

Totusi imi aduc aminte de mine-copil, ma recuperez. Aveam 4-5 ani. Fetita, dar foarte asemanatoare pisicilor. Rezistam domesticirii. Eram libera. Aveam relatii sanatoase cu viata, cu moartea, vedeam foarte limpede si spuneam deschis ce cred. Copilul asta nu apartine trecututului ci unui timp paralel, e aici cu mine reinvatandu-ma cine sunt. Maestrul e in interior!

DSC00625

 

 

2 thoughts on “O DIMINEATA

  1. … ” la preuve par quatre ” … toti traim cu Dumnezeu… unii insa traiesc in Dumnezeu, cum spunea aprox., undeva, cineva intelept… minunata Lola ❤

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s