O POVESTE

Personajul principal al povestii iese intr-o dimineata la poarta. Vede apropiindu-se un calator jerpelit, carandu-si traista. Mare bucurie il cuprinde pentru ca tocmai avusese noaptea un vis. Se facea ca va intalni un sfant imbracat modest, care ii va da o comoara imbogatindu-l pentru toata viata.

Se apropie calatorul, iar omul il intreaba, mai in gluma, mai in serios, daca nu cumva are sa-i dea ceva de mare pret. Spre surprinderea lui, acesta se scotoceste prin desaga si ii intinde un diamant cat toate zilele, dupa care se duce si se aseaza la umbra unui copac sa se odihneasca. Ramane toata ziua acolo linistit.

Omul nostru vazandu-se bogat pe neasteptate isi traieste ce-si traieste euforia, iar cand oboseste se aseaza sub un alt copac. De-acolo il observa pe calator.  Pe inserat nu mai rezista si se duce la el intinzandu-i diamantul.

Nu-mi trebuie piatra asta, de fapt as vrea ceea ce ai tu de mi-ai putut da piatra cu asa mare usurinta.

 

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s