ALEGE, NU EVOLUA!

Nu exista evolutie, nu exista ma stradui azi ca sa fiu mai bun maine. Asta e doar alergatura spre ceva ce nu vine niciodata. Poate ar fi mai folositor sa ma vad azi asa cum sunt si sa fac pace cu mine, sa incep iertarea lumii prin iertarea a ceea ce vad in interiorul meu. Rezultatele observatiei de sine apar deloc magulitoare, adica tre sa-mi recunosc prostia, aroganta, lacomia, zgarcenia, indiferenta, dorinta de a controla, vanitatea, ura, invidia. Cat m-am mai identificat cu toate astea, si cat am mai suferit! Eu vreau sa fiu un om bun, ziceam. De ce simt asa, de ce sunt starile mai tari decat mine? Manifestate sau nu, stiu ca exista inauntru si mi-e frica. Mi-e frica de consecintele lor, mi-e teama ca daca cineva le-ar cunoaste nu m-ar putea nicicum iubi. Negarea si fuga sunt primele impulsuri. As face orice sa nu ma mai vad asa. Am cautat atatia ani mijloace de a ma distrage, am vrut companie, am dat drumul la televizor, am pus muzica, am citit, am calatorit. Nimic rau cu lucrurile daca dedesubtul lor nu ar sta ce stiu prea bine ca sta. Am ajuns in punctul in care incep sa tratez diferit. Nu ma mai preocupa sa rezolv nimic, sa ma repar, sa devin o versiune mai buna a mea. Las asta in seama inteligentei care m-a creat. Habar n-am care e rostul existentei mele. Ii pot da unul, sau nenumarate, dar daca sunt sincera pana la capat, tot n-am habar si am senzatia ca nici n-am sa stiu vreodata, daca nu ma las in voia a ceea ce m-a adus aici. Raspunsurile stau in necunoscut. Exista doar doua stari – Iubirea si frica. Una e data, cealalta inventata. Pe prima in forma ei pura am simtit-o, dar nu o pot trai permanent din cauza fricii. De asta observarea de sine, pentru eliberarea de frica. Frica se desface doar trecand prin ea. Vine din ce-am fost invatati, e o chestie culturala daca vreti. Aud parinti vorbindu-le copiilor si vad cum ii programeaza. Asa a fost si in cazul meu. Mi s-au spus lucruri. Le-am integrat, le-am facut ale mele, dar eu nu sunt toate astea, am ramas fiinta primordiala – sublima, pura, iubitoare. Nu exista evolutie atat timp cat nu m-am schimbat cu nimic, cat nu ma pot schimba cu nimic pentru ca sunt dintotdeauna si pentru totdeauna IUBIRE. Ce nu e iubire nu exista. Efortul e sa ies din neintelegerea asta, din incalceala genial construita ca sa ma tina prinsa in iluzie. Mi-e foarte greu, dar nu am nici cea mai mica indoiala a reusitei. Atat timp cat ma centrez in cine sunt cu adevarat, ce-i fals se prabuseste pur si simplu. Nu trebuie sa ma lupt cu nimic, sa repar nimic, trebuie doar sa privesc lucrurile din perspectiva corecta. Asta e o chestiune de moment cu moment, pentru ca fiecare clipa e o oportunitate de a alege cine esti de fapt. In ea gasesti resursele de care ai nevoie, dincolo de frica potentiaLul este infinit. De el ne desparte un gand. Atat de fragila e limita dintre posibil si imposibil, atat de uriasa ne e puterea, dar sigur ideea de putere si ce de fragilitate sunt cam intoarse cu fundul in sus fata de ce ni s-a spus, nu? DSC07570

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s