EXPERIENTA FRICII

E infernal de cald. Reinvatam sa mancam. Cel mai greu exercitiu de prezenta din toate cele incercate. Sa mananci doar mancand, urmarindu-ti totusi mintea cum o ia razna, oriunde altundeva numai aici sa nu fie, intorcandu-te iar si iar la senzatiile din gura, da la alea pe care nici nu-ti dadeai seama ca le ai, sa mesteci incet, sa nu te opui anxietatii, sa iti vezi nerabdarea, dorinta de a infuleca.

De ce facem toate astea?  De ce nu? De ce sa nu experimentam cum e inversul a ceea ce am facut pana acum? Poate intorcand lucrurile pe dos ne-or arata si cealalta fata a lor, a lumii, a noastra.

Vineri noaptea am trait o experienta. Cand am povestit-o putini au ascultat fara sa faca glumite sau sa ne ia oarecum in ras.

Noi privim mult cerul, de cand cu terasa, dar nu numai. Privim cerul ca un exercitiu de limpezire a ochilor, de desprindere, de alinare. Tot uitandu-ne in sus am vazut de cateva ori lucruri stranii, insa vineri…

Ramon a iesit sa stranga rufele si imi zice vino repede, dar repede. Ies. Doua lumini pulsande, alb/violet, zburau cu viteza mare, una urmand-o pe cealalta.Wow, zic si ma intorc in casa dupa ce ele dispar. Trec cateva minute. Ramon imi urla sa ies. Simteam in glasul lui ceva ce m-a nelinistit tare.  Ies si vad cerul impanzit  de lumini(cam o suta sau mai multe) zburand, la altitudine joasa, poate 200 de metri deasupra noastra.

Nu stim ce au fost. Au trecut, asa ca o flotila(pareau ca sunt intr-o formatie). In lumina lor clipinda se distingeau forme semisferice, semitransparente. Complet silentioase.

Ramon striga din toti plamanii iesiti oameni buni, iesiti!!!!. N-a iesit nimeni. Paream noi doi singuri. Noi si formele stranii despre care nu stiam ce sa credem. Restul dormeau.

Va jur ca nimic nu e mai inspaimantator decat necunoscutul. Fenomenul asta, indiferent care a fost natura lui mi-a aratat cat imi poate fi de frica de ceva din afara sferei mele de normal. Urmatoarele 2-3 ore, desi in casa erau cam 30 de grade am tremurat cu frisoane si parul ridicat de parca as fi stat in zapada. Aveam un singur gand. S-AR FI PUTUT TERMINA TOTUL ACUM! Gandul asta imi rasucea matele. Simteam in tot corpul o miscare haotica, o agitatie necontrolabila. As fi vrut sa lesin, sa uit, sa ma resetez cumva. Noaptea, desi credeam ca n-am sa pot inchide ochii, a fost o binecuvantare, am dormit fara vise si m-am trezit calma. Mi-am reluat micile rutine, am fost prin oras. Totul vibra, totul era frumos, coplesitor de frumos, ca ne dadeau lacrimile din cinci in cinci minute. Lumea s-ar fi putut sfarsi asta noapte, se poate sfarsi acum, in orice zi, in orice clipa…De asta reinvatam sa mancam. Nu stim cat timp ne e dat de fapt, dar n-am vrea sa plecam de-aici fara sa stim cum e sa fim oameni de-adevaratelea.

 

7 thoughts on “EXPERIENTA FRICII

  1. Nu comentez experienta voastra. Voi ati trecut prin acest lucru si v-a oferit o perspectiva noua asupra vietii. Daca v-a invatat sa va bucurati mai mult de mestecat, de respirat, de scris pe blog, atunci e o binecuvantare.
    Toti avem nevoie de o astfel de experiente din cand in cand, ne-ar retrezi la ceea ce facem de fapt in fiecare zi. Cand esti pe patul de moarte, ai da orice pentru inca o zi, o ora sau un minut. Cand avem atatea zile, ore si minute in fata noastra si nu ne bucuram de ele, nu facem decat sa ne acceleram moartea.

  2. De ce frică? Poate nu am înțeles bine situația, dar cred că, dacă eu aș fi avut o astfel de experiență, aș fi fost cuprins de o stare de… exuberanță.

  3. Ciudata experiența. Poate erau avioane supersonice? Sau OZN-URI? Oricum sunt sigura ca exista si alte ființe decât oamenii in universul asta mare. Umanitatea este acum in faza de “Europa” – înainte de descoperirea altor continente, doar ca la nivel extins, de univers, galaxii…
    Mi-am amintit aseară de mărgelele colorate si de faptul ca intr-o zi o sa imi iau un colier cu poveste de aici, de la autoarea blogului – sper numai sa vina momentul potrivit.
    Am răsfoit blogul, rămăsesem mult in urma. Am simțit un fel de liniște, de acceptare, de schimbare benefică, de bucurie, in paginile blogului, ceva puțin altfel, care imi place si mai mult decât înainte.
    Si Felicitări pentru căsătorie! Ana.
    P.s. Scuze ca am trecut așa, de la o idee la alta…

    • Multumesc ca mi-ai scris despre atatea lucruri Ana🙂
      Da, experienta cu luminile pe cer a fost ciudata. Acum imi pare rau ca m-am speriat asa tare si n-am trait-o mai deplin. In fiecare noapte privim cerul.
      Te imbratisez

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s