INTRE CER SI APA

S-a innorat. Gandul ca n-am nici o treaba azi imi da liniste. Adica treaba am, dar e pe-aici, cu margele, cu lut. Nu trebuie sa ajung undeva la o anumita ora. Saptamana trecuta doar despre asta a fost, un puzzle de timpi si locuri pe care trebuia sa le coordonez, intre care sa ma misc, de multe ori la limita.

Azi imi permit sa fiu, aproape de miezul zilei, in pijama, cu ceaiul si cu blogul, scriind despre ziua de ieri, sau despre cine stie ce mi-o mai trece prin cap.

Ne-a luat Stefan cu masina sa mergem la Sintra, pe munte. Tare mai voiam in natura si parca a stiut.

Florile galbene care cresc pe acoperisul casei de vis a vis imi domolesc uneori of-ul ca traiesc in oras. Daca ele pot, eu ce am? Insa, adanc, adanc in inima mea stiu ca vreau sa plecam dintre betoane si de cate ori ajung in natura ma pun ca un copil ostenit la pieptul mamei.

Dar Viata e acum, aici, cu oras, masini, zumzet neincetat, cu oaze de linistie, cu terasa care da spre stele, cu pasari care canta la fel de frumos in padure si sub streasina. Ce stiu eu despre adevaratul rost al lucrurilor si intamplarilor?

Mai bine sa simt, sa simt tot si sa las sa fie asa cum e.

Ieri a fost de scrutat zarea, de jucat cu vantul, de mangaiat pietre. Am intrat in padurea vrajita unde parea intai liniste pe care o tulburam cu pasii. Ne-am asezat s-o ascultam si ne-am dat seama ca era plina de sunete mici, ca gaze si pasari isi manifestau prezenta printr-o babilonie sonora in care noi devenisem tacerea. Am impartasit linistea, cel mai profund limbaj, cel mai lipsit de erori mod de a ne cunoaste. Cand taci cu cineva te imprietenesti pe veci pentru ca nu faci decat sa iti reamintesti de eterna voastra prietenie.

Din varful muntelui am coborat spre mare, la Praia da Ursa. Am gresit drumul si n-am ajuns pana jos de tot, pe nisip. Cararile inguste, la marginea prapastiei cereau abilitati de capre negre, sau cel putin incaltari mai striate pe talpa. Singurul echipat, care a si reusit sa coboare a fost Stefan. Noi n-am riscat, am ramas sa meditam pe stanci, am facut Tai-Chi…lucruri din astea care te aduc in centru de unde simti egala bucurie indiferent de ce se petrece cu tine.

 

 

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s