O FOAIE DE JURNAL

Am stat trei zile in casa. Desi racita, a fost atat de bine. Ma uitam pe geam cum vantul turbat zbuciuma copacii, fericita doar la gandul ca nu trebuie sa plec nicaieri, ca am timp de calatorii interioare si de bratarile pentu campania lui Johnny – Learn Africa. Fiecare margica ajuta, fiecare gand ajuta, fiecare gest…

DSC09995

Sunt pusa la tot felul de treburi. Acum am un elev intr-ale bucatariei, meditatiei si terapiilor. Emilio, colegul nostru de apartament pe care aproape l-am adoptat. Ramon imi zice ca-i vorbesc de parca as fi maica-sa. Poate ca instinctele mele materne vor sa se manifeste.

Imi da speranta deschiderea lui, curiozitatea, dorinta de a invata si intelege, linistea cu care se aseaza sa se gaseasca pe el insusi, profundul umanism pe care nu se sfieste sa-l arate. Ce dar nepretuit mi-a trimis Viata prin copilul asta cu suflet limpede! Practicand cu el imi intaresc si dezvolt cunoastrea, caut mai mult, sunt mai serioasa si mai aplicata in ceea ce fac.

Noaptea vine Regele. Iesim pe terasa sa privim cerul – imparatia. Ne iesim din piele zburand suuuus.

Ieri, desi vantul inca nu se domolise, si nici pisica din gatul meu nu-si inmuiase gherutele am fost pe-afara ca nu se mai putea. Trebuiau cumparate o gramada de chestii. Umblam eu asa vioaie, dar firava. Cine imi iese in cale? Indianul! Indianul Sioux! Am primit cea mai calda si vindecatoare imbratisare posibila. Muntele asta de om m-a invelit cu corpul si energia lui, m-a tinut asa secunde bune, iar cand m-am desprins ma simteam renascuta. Pe urma am umblat asa si nu intelegeam de ce oamenii ma fixeaza cu privirea. Zambeam cu toata fata, cu toata fiinta.

Mai tarziu urcam o strada in panta abrupta, opintindu-ma. Carutul de cumparaturi se facuse greu. Un barbat care cobora imi zice sa merg intre sinele tramvaiului unde pavajul e mai lin. Ma priveste cu ochi luminosi, apoi ma intreaba daca nu am ceva de mancare ca el traieste pe strada si masina care le aduce cate ceva vine abia in trei zile. Cumparasem paine mai multa. Ii spun ca pot sa-i ofer una. Niciodata n-am vazu pe cineva bucurandu-se mai tare pentru o paine. Era o bucurie a lui cu painea, uitase de mine, o tinea ca pe un prunc la piept.

Darurile se primesc si se dau, neincetat. Viata curge, curge, curge…

 

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s