DIN CAIETUL ALBASTRU

Am fost odata, si ce-am fost inca suntem pentru ca linia timpului incovoiata s-a facut cerc  rostogolindu-se pe marginea drumului. Da, a drumului unde te intindeai dupa ce treceau toate masinile, cu increderea ta neclintita ca n-o sa mai vina niciuna. Eu mancam tencuiala, facusem cu degetul inmuiat in gura, o gaura  rotunda langa usa balconului.

Un caine legat de stapana lui beata, cazuta pe trepte, astepta ca ea sa se trezeasca. E linistit, viata ii pare acceptabila.

Din supermarket iese o femeie doar in ciorapi. Cara doua sacose…

Asta nu e un poem, voiam sa mai vorbesc o data despre dragoste.

_1 (2)

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s