CENTRUL LUMII

Indescriptibilul e deja facut. Eternul feminin ne ridica intotdeauna.

Fraza asta mi-a rasarit in minte cand Citlalim mi-a aratat costumul traditional pe care l-a purtat la nunta. E mexicanca, indigena. Mama ei i-a cusut timp de doi ani camasa, numita huipil. Modelul e exact cel de jos.

Stii ce simbolizeaza, ma intreaba? Cele patru puncte cardinale, iar in centrul lumii Femeia.

Desi numai ea stie prin ce trece, femeia e de fapt centrul lumii. Sa nu uitam, sau sa ne amintim.

11

 

Femeia e un spirit nu o persoana si se vrea recuprata din uitare, din neintelegerea asta generala prin fiecare dintre noi. Citlalim mi-a daruit o fasie de panza cusuta cu simbolul celor patru puncte avand in mijloc principiul feminin. Mama ei, ca sa nu se piarda traditia a infiintat un mic grup, s-a zbatut sa adunde bani ca sa-l finanteze si asa patru femei tinere au deprins arta asta. Servetul e cusut de una dintre ele.

L-am primit cu mare drag. Acasa l-am scos din pachet gandindu-ma unde sa-l asez. Fara sa fi avut un plan dinainte am injghebat un altar inchinat FEMEII. Altar al abundentei, al tolerantei, al sacrului, al unirii. Obiecte disparate s-au combinat intr-o perfecta armonie in jurul bucatii de panza, ca si cum doar asta asteptau. Zeita tailandeza, cu Maria de Guadalupe, cu divinitatea pagana de lut, cu Maria Sabina, vindecatoarea, e si sarpele acolo si POETUL, roadele mamei Pamant, ingeri aducand lumina, ierburi sacre, lemn sfant. Un univers de simboluri.

Spiritul Femeie vegheaza lumea, dar nu e in afara. Inchid ochii, tac si simt cum creste in mine prezenta ei ca o ceata de aur mangaindu-mi fiecare celula in parte, ingrijind pana la ultimul atom. E Mama care nu neglijeaza nimic pentru ca iubeste tot.

O rog in fiecare dimineata – Mama, locuieste-ma! Sa nu umblu in lume fara capatai, cu inima rece si privirea goala.

Tata(cel pamantean) ingrijorat de discursul meu cam contra curentului m-a intrebat odata daca am de gand sa ma retrag din lume. Intrebarea lui m-a facut sa reflectez la asta si raspunsul inimii a fost NU – sunt o mama a lumii aici mi-e locul, printre oameni, in fiecare inima care plange sau rade.

Intr-o seara iar ma simteam singura inainte sa vina Regele acasa. Pornisem pe strazi, ploua maruntel. Ma uitam prin ferestrele luminate in case si dintr-o data mi s-a parut ca solitudinea aia nu e numai a mea, e a nostra, ca experimentez ceva universal, profund uman, ceva ce strabate inima fiecaruia. Ce credeti? Asa a disparut(ea, singuratatea), s-a dizolvat, asa m-am simtit una cu toti oamenii si in loc de saraca de mine mi-a inflorit in inima lotusul compasiunii. Am uitat de micuta abandonata, de fapt n-am uitat, am imbratisat-o in gandul sfant, la un loc cu toti ceilalti copii. Asta e alchimia! Transformarea din fetita in femeie.

 

 

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s