MAREA DE CORAL

Cand a murit n-am reusit sa plang, de asta am scris (Patti Smith)

Robert-Mapplethorpe11

But who will sing of him?
Who will sing of his blessedness?
The blameless eye, the radiant grin
For he, his own messenger, is gone
He has leapt through the orphic glass
To wander eternally
In search of perfection
His blue ankles tattooed with stars.

coralseapattismith8

E o noapte rece prin care ne strecuram infrigurati pana la biserica anglicana. Trecem dincolo de poarta impunatoare, in cimitir. La capatul aleii principale se banuieste, tainica, biserica. In stanga ei doi palmieri imbratisati. Deasupra luna noua.

Cativa oameni la usa. Vorbesc in soapta. Noaptea, luna, cimitirul…am fluturi in stomac.

Intram. O sa fie lansare de carte -Marea de coral. Poeme de Patti Smith la moartea prietenului ei, fotograful Robert Mapplethorpe(1946-1989).

Se sting luminile. Doi barbati citesc. Muzica de orga ramane in plan secund ca sa izbucneasca atunci cand vocile tac. Miroase a lumanari si parca a florile din poeme, flori de catafalc. Pe unul dintre ziduri e scrisa spre vesnica pomenire lista pasagerilor navei britanice numita… Romania, decedati in naufragiu pe coasta portugheza.

La final ramanem putin, in fata bisericii de vorba cu doua poete braziliene. Una e decupata din anii 50. Poarta turban verde, pantofi la lac r0sii, poseta asortata si fumeaza cu gesturi studiate. Mi se pare halucinant. Atmosfera, poezia, poeta, noaptea, luna. cimitirul…

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s