A COMUNICA

Am avut o interesanta conversatie, cu o prietena mexicana, antropolog, despre a comunica. I-am marturisit socul pe care l-am avut cand am citit traducerea unei fraze chinezesti.

Noi, aici, in partea de vest a lumii, cautam sa fim exacti, sa transmitem prin cuvintele noastre cat mai fidel o intentie, o idee, o imagine. Ei nu. Lasa loc pentru o gramada de interpretari

Un exemplu:

Chineza –  Superioara virtute nu virtute este faptul ca e virtute

Traducere occidentala – Virtutea superioara nu este in mod intentionat plina de virtute si tocmai din aceasta cauza este virtute

De aici ar putea sa para greu sa fii precis in chineza, sau sa faci acele distinctii clare care sunt necesare petru o analiza stintifica. Pe de-o parte insa chineza are avantajul specific de a putea sa spuna mai multe lucruri in acelasi timp si sa se refere la toate(Alan Watts / Dao calea ca o curgere de apa)

Wow! Dupa descoperirea asta am ramas cu multe intrebari despre ce e limbajul, ce inseamna sa comunici, si daca e important sa fii exact sau sa poti transmite mai multe lucruri in acelasi timp .

Cu alta ocazie a aparut in calea mea un barbat care mi-a vorbit tot despre comunicare. El reinventa companii, le scutura de praf, le invata sa comunice diferit ca sa poata merge mai departe. O facea la nivel inalt, cu succes.

M-a intrebat care e visul meu. De unde pana atunci vorbisem, pe diverse tonuri, despre diverse lucruri, cand a fost despre vis m-am insufletit toata, imi scaparau ochii, ma imbujorasem si vorbeam cu mare foc. Cand termin imi zice. Ai grija cu entuziasmul! Ce? Entuziasmul e minunat, misca muntii, face inima sa-mi sara din piept,pana si ochii tai s-au aprins ascultandu-ma.

S-au aprins, dar mi-ar fi frica sa te urmez. Daca nu inveti sa domini energia asta, o sa fii singura, pentru ca nimeni nu va simti ca se poate apropia fara sa se arda. E o chestiune instinctiva.

Atunci am ramas usor confuza. Intelegeam, dar nu prea ii dadeam dreptate. Am continuat sa-mi arat entuziasmul arzator de cate ori am avut ocazia si profetia lui se implinea negresit.

Cel mai rau era cu omul care calatorea cu mine la acea vreme. Nu-l entuziasmau deloc ideile mele revolutionare, nici descoperirile din domeniul neurostiintelor, nici calatoriile interioare. Eu il luam seara de odihnit si-i povesteam scaparand despre tot ce descoperisem peste zi, imbujorandu-ma, gata,gata sa mor de atata presimtire a infinitului din noi. Se molipsea de stare, i se aprindeau ochii, chestie care ma facea sa cred ca intelege, ca-l intereseaza, si sa perseverez, sa explic mai mult, mai entuziast.

Dupa un timp imi spunea doamne, esti atat de frumoasa, dar nu inteleg nimic din ce spui aici!

Ma stingeam, ma simteam singura, un animal exotic si-atat! Barbatul acela aparea din memorie cu zambetul lui calm – ai grija cu entuziasmul!

Energia asta e ca un cal naravas. Mi se parea ca n-am s-o stapanesc niciodata. Ca o sa ma dea cu fundul de pamant iar si iar, indepartandu-ma de toti oamenii.

Intre timp am invatat sa-mi mai tin gura si firea. Nu zic ca nu e acolo vulcanul si bine ca e. Nu entuziasmul trebuie domolit ci forma in care iese in lume.

Alt aspect al comunicarii, adoptat cu dificultate a fost faptul ca nu avem o realiate comuna. Ceea ce pentru mine e un adevar integrat, pentru altcineva poate fi pura fantezie, idee abstracta, sau un neadevar. Cu premiza asta pune-te la aceeasi masa si asteapta un acord.

Am dat batalii grele pana cand m-am prins ca tot ce obtin e un dezechilibru interior si frustrarea ca nu pot gauri capul nimanui sa-i introduc in sistem ceva ce pentru el n-are nici un sens. Unde e libertatea atunci? A mea si a ta sau mai bine spus a noastra.

Am o draga prietena careia nu prididesc sa-i multumesc si sa-i cer iertare in acelasi timp. Imi zicea cu multi ani in urma sa fac o scoala sa invat sa lucrez cu energia. Voia sa mi-o plateasca ea numai sa ma duc, crezand cu tarie ca asta mi-e talentul si drumul. Nu scapa ocazia sa-mi povesteasca, sa ma indemne, sa ma convinga. Cu cat o facea cu atat ma determina sa nu vreau. Era ceva in mine care se opunea inversunat. Nu era timpul. Acum ce fac? Exact asta. Lucrez cu energia si tot ce la acea vreme mi se pareau pur si simplu irealitati, acum sunt realitatea mea zilnica. Am grija cum o comunic. Tot timpul trebuie sa veghez.

Cand nu vorbeam portugheza am descoperit ca exista un limbaj mult mai profund decat cel verbal atunci cand esti atent, cand asculti, cand observi fara sa te lasi prins in vartejul propriilor vorbe.

Pana la urma nu stiu exact ce inseamna a comunica, dar invat zilnic.

7 thoughts on “A COMUNICA

  1. Ahhh, cat de bine mi se potriveste ceea ce ai scris ! Da, da, da, de trei ori da… Asa am inteles si eu cu privire la acelasi tip de entuziasm, care o lua razna in preajma oamenilor si care acum stie cum si cat… Vorba ta, e un vulcan, e in mine, stiu asta foarte bine, dar cred ca invat sa ii imblanzesc eruptiile de dragul mesajului pe care caut sa il transmit si care, deseori, ramanea la nivel de zambete pana la urechi, de exclamatii “Doamne ! Oau ! Magiiiiiic!!!” si la fel… oamenii se uitau fascinati, aveam impresia ca ei simteau ce eu simteam… si cand colo… nu…🙂 Ahhh, da, da, da…. ai scris si ai expus asa de bine totul !!!

  2. Mie îmi place teribil așa cum ești, scăpărătoare! Ori unde am în jurul meu persoane atât de fade, de lipsiți de interes, blazați, deloc comunicativi… nu știu de ce, mi-e greu să înțeleg ce i-a făcut să fie așa! Eu sunt ca tine, e suficient să-mi dai „cheie” că imediat îmi scapără bujiile :))

  3. Bine ca va lasati la vedere fiinte entuziaste!!! Aparitia voastra ma veseleste grozav. Sentimentul de trib imi place.Sa nu lasam vulcanul sa se stinga, dar sa incepem prin a arata lumii intai un firicel de fum ca sa nu se sperie🙂 Va pup

  4. Tocmai am “speriat” lumea la greu.

    Oamenii sunt atât de …oameni!

    Am fost cu lacrimi pe obraji și gata să-mi plesnească arcurile și nu-mi mai reveneam pentru că ceea ce tot voiam eu era atât de necesar și atât de frumos și de …și atât de… și când colo m-am ales cu o respingere și o revoltă și o bumbăceală… așa că aseară, târziu, când am dat peste articolul tău m-am gândit că îngerii din mărgelele de la tine și-au deschis aripile și m-au mângâiat pe cap.

    Draga mea sper să primești înmiit în schimb ce mi-ai dat prin aceast scriere!

    • Iubita mea!!!
      Ingerii ne vegheaza mereu. Asta e o perioada de trecere. Invatam sa traim altfel. E greu in vechile tipare, e greu in cele noi.
      Nu uita ce e adevarat nu poate fi amenintat si adevarata e doar dragostea.
      te imbratisez si-ti multumesc ca esti

  5. Lola, ma simt cumva in acelasi club select cu energie exploziva.🙂 Sigur, acum s-a mai linistit, dar tot m-ar interesa sa aflu mai multe despre cursul recomandat de prietena ta. Ai un nume sau link unde sa pot afla mai multe? Multumesc mult.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s