DESPRE ALGERI SI ALTE TEORII

Macaroane cu branza la cuptor. Le mananc in fata ferestrei. E soare. Turla bisericii de peste cele trei acoperisuri vrea sa spuna povesti. De cate ori o privesc se tese o stare. N-am nici un plan azi. Clocoteste potentialul a…habar n-am ce. E ceva care o sa erupa insa nu ma agita senzatia asta de iminent.

Mi-a fost groaznic de rau zilele trecute. Propriile-mi vise si oameni conectati mi-au tradus raul, de care mi-a fost frica insa nu l-am negat, n-am fugit de el, nu m-am refugiat in nimic care sa-mi distraga atentia. Am stat cu mine intr-o suferinta fizica insuportabila pana a trecut. Totul trece!

Suntem invatati sa impartim lucrurile in bune/rele si sa calarim pendulul asta care se misca neincetat intre cele doua extreme. Raul se adaposteste in bine si invers. Pana nu cauti tu contrariul in contrariu, fraza asta ramane pura teorie, nu te ajuta cu nimic, esti bine cand e bine, rau cand e rau si nu ai pic de liniste niciodata.

Stiti tristetea aia care vine odata cu inserarea? E ca o moarte, ca o sfarseala, ca o alunecare in mlastina. Am fost constienta de ea inca din copilarie. Atunci ma speria atat de tare incat zilnic faceam febra, veneam de la joaca, ma intindeam in pat si eram convinsa ca voi muri. Asta cu intinsul in pat rezolva oarecum mai usor angoasa, pentru ca de cele mai multe ori adormeam, iar cand ma trezeam in casa la bunica mirosea a ceva bun, ea palavragea cu cate cineva, era cald si bine, iar senzatia aia nu se mai tinea de mine. La Bucuresti, umbland prin oras, era teribil. Lumea isi pierdea sensul cu totul, mergeam atarnata de mana lui tata, mica asa, inspaimanata si convinsa ca urmatorul pas va fi ultimul inainte sa ma prabusesc.

Habar n-am de unde energia asta(pentru ca acum asa privesc starea, ca pe o entitate energetica  venind sa se hraneasca din corpul meu durere). Stiu ca poti cerceta ce-ai fost in alte vieti, sau cum au trait inaintasii tai si sa gasesti o explicatie. Nu o am, dar asta nu ma impiedica sa lucrez cu mine.

Ieri seara a venit iar tristetea. Eram singura in bucatarie, mi-era cam frig. M-a prins in unghii. Primul reflex a fost s-o resping, sa reactionez din frica(pentru ca se pricepe sa inspaimante), deja eram a ei cand m-a luminat un gand – bucuria tot aici e, ACUM. N-am comutat pe bucurie insa m-am relaxat. Toate s-au pus la locul lor. Nu sunt tristetea daca decid sa nu fiu, ea e doar un nor care trece, spal vasele astea…Pana am terminat de limpezit cele doua farfurii disparuse, fara s-o pandesc eu, sau sa-mi doresc sa piara odata. Pur si simplu m-am concentrat la ce faceam acceptand ca e si ea pe-acolo.

Mi se pare ca sta scris, marturisit peste tot cat de simplu putem iesi din drama. Toti zicem, aha, e simplu, continuand sa ne zbatem totusi in aceasi plasa pe care ne-am tesut-o. De ce? Pentru ca suntem calare pe pendulul de care povesteam la inceput, de unde e imposibim sa fim centrati.

Primul pas e sa decidem ce suntem, unde suntem si sa ramanem acolo, sa stabilizam mintea, s-o unificam ca sa putem mai departe, prin observatie, vedea cand ne-am cocotat iar pe pendul si sa ne dam jos. E un antrenament, o gimnastica, nu zilnica, ci de fiecare clipa.

Vai ce oboseala! mi-a zis cineva

Dar tu cu ce te ocupi altfel?intreb

Aaaa…nu m-am gandit niciodata

Pai sa ne gandim sau sa continuam umbland cu nasul in telefoane, sa facem poze  unor clipe pe care nu le traim tocmai de aia, sa ne mangaiem absenti copiii pe cap dandu-le mostenirea noastra de traume, sa ne facem selfies, se ne cumparam ceva dragut pe post de anestezic, sa ne amestecam fizic in dezastrele emotionale ale celor pe care ii atragem cu propriul dezastru si sa numim asta sex, sa bem ceva roz, sau albastru marin, sa socializam fara sa ne spunem nimic esential, sa avem doua saptamani de vacanta pe an care nu pot spala toata oboseala si frustrarile adunate in restul timpului. De ce nu? Am venit aici cu un drept divin, pe care nici o lege nu-l poate suprima – dreptul de a alege. Dumnezeu Tatal, sau spuneti-i cum vreti in caz ca formula asta va racaie urechile, ne iubeste atat incat, desi nu ne pierde din gand pe nici unul, si se simte singur vazandu-ne cum ne insinguram, nu se razgandeste in privinta puterii ce ne-a dat-o.

Indiferent cum arata calea pe care am luat-o, ea e tot atat de plina de oportunitati de eliberare ca oricare alta . Un criminal si un sfant au aceleasi sanse de iluminare. Conjuncturile nu sunt nici motiv de glorie, nici de rusine, sunt doar spatii de antrenament, de studiu, de lucru.

 

4 thoughts on “DESPRE ALGERI SI ALTE TEORII

  1. Grozav de adevarat. Am citit si rascitit ultimele paragrafe, ai fost sub aripa unei inspiratii care a mers de-a dreptul in miezul lucrurilor.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s