RELATII

Relatiile…

Cand mi s-a terminat casnicia m-am intrebat la ce bun sa intru intr-o alta relatie. Sunt o fire solitara. Mi-am fost de-a lungul anilor cea mai buna companie, deci…Raspunsul a venit atunci ca o revelatie. E vorba de implinirea unui principiu al vietii.

Da, polaritatea e o lege si nu ma folosesc de ea aici sa spun ca trebuie neaparat sa avem pereche ca daca nu, nu e nimic de capul nostru. Caile sunt nenumarate. Asta a fost raspunsul pe care l-am primit eu si a facut mult sens pentru ca o viata intreaga am visat sa cunosc dragostea sacra, aia care trece dincolo de social, romantic, emotional, sexual. Domnul Gellu a venit sa-mi spuna ca exista. El vorbea asa cifrat incat de multe ori aveam lacrimi de ciuda in ochi ca nu pricep ce spune si nu inteleg cum se face. Nu stiam ca asa se creste focul inimii, doar aratand o directie, lasandu-l pe invatacel sa orbecaie singur prin hatisuri, sa treaca probe, sa planga si sa rada, sa se impiedice si tot el sa se ridice. Eu voiam mura in gura.

Lung si greu a fost drumul insa n-as schimba nimic. Ma uit in urma cu pace, ma uit inainte cu incredere. Sunt o fiinta care merita, nici mai mult nici mai putin, decat o viata glorioasa. De aici nu pot dori mai putin pentru nimeni. Fiecare om are dreptul sa-si traiasca potentialul maxim, sa aiba ce vrea, asa cum vrea. Fericirea nu incape in niste norme comune. E diferita pentru fiecare de asta competitia, sau uitatul in curtea celuilalt sunt doar o risipa de resurse, care folosite bine iti aduc ceea ce vrei cu adevarat.

Ma intorc la realtii.

A venit in viata mea un om. Am calatorit impreuna un timp. Credeam ca ma va acompania pana la capat. M-a parasit brusc, fara inteles(in acel moment). Nu e nimic intamplator. Aveam nevoie sa ma duc in haul din mine si el a fost cel care m-a trimis acolo. Abia acum ii pot multumi. Asa cum ii multumesc pentru ca m-a ajutat sa cresc ca femeie, sa capat forta, incredere, centru, sa ma pretuiesc, sa stiu ca merit si ca pot avea.

Mintea functioneaza pe baza de experiente. Invata ceva si repeta “ceva-ul” la nesfarsit. Asa se formeza patternurile. Ruleaza in inconstient. Trebuie aduse in constient, apoi inlocuite experientele cu altele noi.

Cum crestem cu ideea ca puterea e in afara noastra, ca suntem la dispozitia sortii, parintilor, statului, fiscului, partenerului de viata, ramanem victime si nu intelegem de ce, desi ne straduim, pana la urma traim acelasi esec.

Am retrait abandonul desi ma angajasem cu toata inima in relatia mea. Am zis – daca pun dragoste doar dragoste va creste. Asta la nivel constient. Inca nu intrasem in planul unde rula programul coroziv, unde frica de abandon rodea constant. Veneau semnale, dar aveam grija sa le indes inapoi pentru ca imi era frica de ele.

Apoi aveam si iluzia ca celalat e separat de mine, ca suntem doua ego-uri distincte(ceea ce e adevarat, dar uitam ca impartim aceeasi minte). Imi proiectam starile asupra lui. Ca si cum imi tinea o oglinda dinainte, iar eu ii ceream imaginii de-acolo sa fie altfel decat era. Ce nebunie! Cheia faptului ca m-a parasit e ca m-am abandonat pe mine insami, conform programului inconstient. Cand am integrat asta, fara sa comunic, sau sa-l caut, el a venit inapoi.

Aveam deja alt drum, pe care il simteam potrivit si chiar daca reconectarea noastra fizica n-a mai fost posibila, ne-am reintregit intr-un plan mai subtil, iar cercul a fost inchis cu dragoste. M-am recuperat pe mine, am trait experienta faptului ca abandonul nu exista. Trecutul nu se uita, se vindeca. Atunci el poate exista fara sa te mai afecteze. asta inseamna sa n-ai trecut. Semnul vindecarii e ca te poti gandi la o persoana, sau o situatie din urma, fara nici o involburare emotionala. Ce simti e sa binecuvantezi si sa recunosti simplu ca totul e bine asa cum e.

Dupa abandonul cel brusc, cand nu stiu daca ma asteptam la un veac de singuratate, dar oricum nu cautam sa fiu in vreo relatie, apare Regele. El nu-l mai intruchipa pe tata ci mai degraba imi era o fidela oglindire. Hm, iata-ma intr-o relatie cu adevarat fragila eu cu mine in maniera cea mai directa si mai fara scapare. Am inteles din prima clipa in ce intru si ii multumesc inimii mele intelepte ca mi-a dat curaj, ca n-am ales sa-mi ling ranile si sa-mi plang de mila ci sa traiesc si sa ma vindec.

A inceput o aventura a cunoasterii de sine. Ma recuperez dintre frici, dizolv patternuri, ma vindec fizic, ma eliberez, invat sa ma iubesc, vad ca dragostea e un spatiu de acceptare, de toleranta, de comunicare blanda, ca totul se construieste pe baza relatiei cu mine insami. Nu vorbesc de ego ci de fiinta esentiala.

N-am nevoie sa-mi ajustez partenerul. E suficient sa-mi schimb felul de a vedea lumea, e suficient sa nu ma mai agat de toate tampeniile care mi-au fost bagate in cap, e suficient sa tac si sa fiu, sa nu vad in nimeni altceva decat sfintenie, iar cand vad alceva sa nu judec ci sa ma intreb de ce s-a ajuns aici.

10906124_686741664773122_1287660725950600300_n

Morticia: Gomez.

Gomez: Querida?

Morticia: Last night you were unhinged. You were like some desperate, howling demon. You frightened me. Do it again!

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s