MULTUMESC!

Tocmai am asezat frumos pe farfurie ultimele 3 felii din cozonoacul trimis de tata. Mi-am incalzit bine o cana de lapte de soia si ma duc sus sa mananc in liniste. Sunt singura acasa. Vladimir e cu prietenii, Ramon lucreaza. Ah, nu sunt chiar singura. Aici cu mine e Lucia, soricuta pe care o gazduim cat posesorii ei calatoresc de sarbatori, dar ziua nici nu se aude, fiind din fire un animal nocturn.

Stau asa in fata computerului si simt ca as putea scrie o carte grozava. Gandul asta imi aduce o multime de fluturi in stomac. De fapt, mai mult decat sa scriu o carte, am senzatia ca as putea face tot ce-mi trece prin minte. E un sentiment viu, care palpita in invizibil si ma bucura imens.

Pentru ca e Craciunul, sau poate doar pentru ca am privit in urma la anul asta, ma gandisem sa scriu despre miracole, insa mi-am adus aminte de ce zicea domnu’ Gellu – despre anumite lucruri e mai bine sa nu vorbesti. Ar fi pacat ca ceilalti sa ramana doar cu spaima.

Are dreptate, miracolul despre care doar auzi, sau citesti, iti lasa, daca nu ti s-a intamplat tie, sentimentul ca nu esti suficient de bun sa meriti unul. Asa ca din dragoste pentru cei ce nu cred ca merita, ma marginesc doar sa afirm, din ce mi-e daruit, ca miracolele exista, ca nu sunt exceptii si nu au ordine de marime, iar daca te ocolesc e bine sa te intrebi cat te-ai ingradit de nu le lasi sa te atinga.

Sa cautam oameni buni, sa ne cercetam traiul, sa intrebam, sa batem ca sa ni se deschida, sa cerem ca sa putem primi, ca poate fara sa vrem ne-am pus in loc stramt, iar viata o fi despre cu totul altceva!

Anul asta am avut privilegiul de a citi o carte pe care o presimtisem de mult timp esentiala – Evadarea tacuta a Lenei Constante. Stiti ce-am priceput dupa ce am terminat-o? Ca existenta nu e decat felul in care alegem sa ne umplem fiecare zi. Daca femeia asta, careia i s-a luat tot, in puscarie, torturata, chinuita, a reusit sa gasesaca forta, uneori chiar bucurie sa-si treaca zilele una cate una, desi se deschideau in fata ei ca un hau de chin si singuratate inseamna ca eu n-am nici o justificare sa nu fiu fericita. Am tot, atat timp cat ma uit la ce am cu multumire si stiu ca mi-e data puterea sa creez.

Multumesc Vietii sivoua celor ce ma insotiti oglindindu-ma!

Sarbatori cu bucurie!

3 thoughts on “MULTUMESC!

  1. Na, ca sa vezi!🙂 Voiam sa trimit mailul unui prieten, sa se bucure si el de postarea aceasta, dar ti l-am trimis tie.:) Inseamna ca a venit vremea sa-ti multumesc si tie pentru ca de mult timp ma bucur in taina de ceea ce impartasesti! Multumesc! Sa curgi in continuare cu bucurie!

    Nopti si zile magice! Marciana

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s