DIN CASA

Ploua. Ce poate fi mai minunat decat o duminica innorata cand ai de aranjat  gramada de lucruri prin casa?

Dimineata a fost hot, cu brunch mexican, cu oameni frumosi bucurandu-se de un atole fierbinte si de alte delicii in care Ramon e specialist. S-au dus la casele lor. Acum e liniste intrerupta de picaturi cazand din streasina. Stau la fereastra. Scriu. Pisicile, cum nu le place apa, miauna de mama focului sperand sa le gazduiasca cineva. Aici e si paradisul  pasarilor. In zori, poti ghici dupa tril, cel putin 7 feluri.

Traim ca intr-un mic sat in inima Lisabonei. E halucinant. Treci prin portalul de piatra dintr-o lume in alta. Una cuminte, asezata, cu pisici, pasari si oameni venind din alte timpuri, cealalta zgomotoasa, nebuna, grabindu-se. De fiecare data ne sunt necesare cateva minute de adaptare.

Ieri mi-am amintit ceva ce uitasem complet. Aveam mai demult un fix ca pentru mine Lisabona e traiul intr-o mansarda cu terasa. Am tinut-o cu asta pana am uitat. Ieri m-am prins ca exact asa se intampla acum. Presimt orasul dintr-o mansarda cu terasa,  dintr-un secret ascunzis izvorator de pace. Doamne ajuta!

Cine doarme la noi se trezeste dimineata numai zambet zicand ” n-am mai dormit in atata liniste de nu mai tin minte cand.”

Ca veni vorba de dormit, experienta actuala presupune ceva nou. Am inchiriat casa pentru ca m-am indragostit de mansarda, dar apartamentul e mult mai mare decat ne trebuie noua. Asa ca am decis sa-l impartim, sa subinchiriem cele doua dormitoare extra. Aici a inceput o aventura sau mai multe. Prima a fost gasirea unei solutii de mobilat camera cea mica(foarte mica). A iesit adorabila. Apoi a fost partea de selectat colocatarul. Cum sa fie, cum sa fie?

N-am mers pe judecati ci pe feeling, insa la intrebarea dubla de mai sus am raspuns “sa fie o persoana in pace cu ea insasi”ca de la baza asta toate curg in armonie.

Vineri am primit vizite peste vizite si la final am ales o fata sau ea ne-a ales, sau cine stie cum se fac toate cerc.

Intre astea ma ocup cu ce-mi place tare, decoratul. Tai, cos, masor, desenez, bat cuie, si la final ma bucur. Ieri am avut parte de o grozava potriveala. M-a indragostit de niste buzunare de in gasite intr-un magazin. Desi nu le vedeam utilitatea nu m-am indurat sa le las acolo ca prea erau frumoase. Mai incolo pe strada gasim o scara. Asa s-a nascut obiectul din a doua fotografie, bun pentru esarfe, lenjerie, reviste, sau alte lucruri care nu-mi dau acum prin cap.

Mi-am facut si cuib. Il am in fiecare casa pe unde trec. Nu stiu de de simt nevoia unui mic spatiu al meu, dar imi trebuie. De data asta e compus dintr-o saltea, perne si cutii de vin facute raft. Lucruri gasite, reinventate, plus obiecte pe care la car de multa vreme si a caror prezenta imi da un sentiment de stabilitate oriunde m-as gasi.

2 thoughts on “DIN CASA

  1. … Lola… tu faci RAI, din ce ai ! :X…un rai de toamna…dintr-un rai de dragoste !… >:D< o Floare

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s