TAXIUL

Duminica dimineata, devreme. Plecam la munte.Suntem in intarziere.Decidem sa luam un taxi pana la autogara. Nu prea se inghesuie sa treaca. In sfarsit opreste unul condus de o doamna blonda si draguta.In 10 minute ar trebui sa ajungem in partea cealalta a orasului. Posibil dar…doamna ne intreaba cu glas tremurat daca stim pe unde s-o luam ca ea nu stie, nu e din Lisabona si s-a angajat de trei zile. Incearca sa fixeze adresa pe GPS care ii arata orice numai strada aia nu. Minutele se scurg repede. Intre timp suntem provocati la conversatie. Din ce tara venim? Mexic si Romania, zicem. Amandoi? Da, amandoi! Merge cu 30 la ora urmand indicatile GPS-ului care ne invarte in cerc.

Sunt ca un arc.  Ramon imi pune mana pe genunchi si imi face semn sa ma calmez. Da, sa ma calmez. Ce pot face? O criza de nervi? Accept. Femeia asta traieste o drama. Are peste 50 de ani, a ramas somera, nu si-a gasit de lucru altceva decat soferia intr-un oras strain. Mai are putin si incepe sa planga. Ne spune cu obida ce traieste zilnic, ce rusine, ce disperare ca nu se descurca in ceea ce face.

Ramon ii vorbeste cald. Rosteste cele mai potrivite cuvinte, pe cel mai neutru ton.

E mereu asa calm? ma intreaba femeia. Da( sub nelinisti e desavarsit de calm).

Prindem toate semafoarele pe rosu. Nu-mi mai pasa. Poate chiar nu trebuie sa ne suim in autobuzul ala. Totusi ajungem. Printr-o minune e inca acolo. Plecam spre munte…

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s