FLUTURI SI CLATITE

Saptamani intense. Sufletul lumii e agitat. Forte opuse in continua miscare. Daca intervii in dansul lor se ciocnesc. Din vizuina ies fiare. Le privesti in ochi si devin inofensive, dar ce teroare, ce teribila teroare pana iti gasesti curajul sa faci asta.

Pe de alta parte ingerii iti trimit semne. Cum de propria-ti stralucire ti-e frica incepi sa fluieri un cantecel, doar asa sa nu te ia lesinul.

Vin vestitori si-ti arata pe unde s-o iei. Iti mai spun ca nu e nevoie sa faci nimic, doar sa te lasi dus, sa uiti de tine – desteptul pamantului si sa asculti de pietre, de vant, de apa, de trosnetul focului, sa nu te culci seara pana nu spui noapte buna stelelor.

Ieri ne-am dus in imparatia fluturilor.

_1 (14)

 

Erau sute.

Credeam ca un borboletario e o sala de muzeu cu fluturi morti, prinsi in ace. Nuuuu. E o gradinita incantatoare plina de fluturi vii. Am intrat acolo fascinati. Ne-am asezat pe o banca mica de lemn, la umbra. In tacere simteam energia pe care o generau silentioasele batai de aripi. Dumnezeu era prezent.

Gradina asta e incapsulata intr-una mai mare, gradina botanica. Un paradis in mijlocul orasului, la doua minute de casa noastra. Duminicile intrarea e libera.

Viata ne da acces la tot ce ne trebuie sa fim fericiti. Trebuie doar sa vrem.

_1_02 (8)

 

Darurile intorc daruri. Oameni necunoscuti sau prieteni ne arata mereu dragoste, iar cand nu e nimeni in preajma, forta asta se manifesta prin ea insasi, picurand in noi pace si lumina oriunde am fi si orice am face ( chiar in mijlocul unui atatc de panica)

Pe seara ne-au batut la usa prieteni. Venisera sa-si ia picturile pe care Ramon le facuse pentru ei. Ne-au adus, la randul lor, daruri. De teama ca ne-ar deranja le ascunsesera dupa usa. Mai intai au intrebat deca le permitem. Doamne, cum sa-i respingi?

Din cele doua sacose mari au inceput sa scoata, un aparat de facut clatite plus toate ingredientele necesare.

Am fost musafiri la noi acasa. Citlalim ne-a gatit, ne-a servit,  ne-a facut sa ne simtim copii. E usor sa-ti deschizi inima asa, e usor sa impartasesti, sa vorbesti despre fricile tale, despre visele tale. Ti-e limpede ca toti cautam aceeasi destinatie, ca pe sub experientele personale, care pot arata atat de diferit semanam pana la identic. Cand ne recunoastem unii in ceilalti mastile cad, ideile se dizolva si ramane, stralucind, compasiunea.

DSC00034

 

 

 

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s