SPERANTA PARTEA A DOUA

Povestea zilei de ieri a continuat frumos legat de existenta pietrei albastre, a sperantei si miracolului, a starii de gratie.

Dupa ce am terminat de scris pe blog m-am dus in parc sa lucrez medalioanele. Era ora pranzului. Imi pun patura pe iarba. Simt in nari mirosul pamantului umed, soarele e sus in mijlocul cerului, un copac imi tine putina umbra. Langa mine, pe o banca trei barbati. Primari. Nu, nu lucrau la primarie, erau primari asa…adica mai aproape de primate. Din aia scarpinandu-se cu naturalete intre picioare cand ii mananca si sugandu-si dintii dupa masa pentru o buna igiena orala.

Aceste trei superbe exemplare se zgaiau la mine cu insistenta. Ce credeti? Apare un baiat cu vioara lui. Se aseaza pe banca alaturata, isi acordeaza instrumentul si incepe sa cante divin. Un gaz lacrimogen n-ar fi avut efect mai rapid pentru imprastierea celor trei. Cum l-au auzit, s-au strambat si au disparut.

Soarele imi facea cu ochiul printre frunze. Piatra sperantei: mica, buna si calda se cuibarea intre degetele mele.

Am sa-i daruiesc una baiatului asta, mi-am zis. El a cantat multa vreme si eu juram ca sunt in rai. Imi venea sa-i opresc pe cei care mergeau prea grabiti, sa le spun doar sa incetineasca pentru ca ce cauta exista deja si tocmai trec pe langa.

La final i-am daruit piatra. Mi-a spus simplu “multumesc, dar am venit doar sa exersez”. Ne-am privit cu lumina in ochi, frati, acum pentru totdeauna.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s