ION MURESAN

L-am cunoscut pe Ion Muresan, aici intr-o cafenea, aproape de casa. Isi citea poeziile la Noaptea literaturii europene. Nu-l stiam. Inainte sa inceapa m-am asezat cuminte pe bancheta.

Se zice ca o scriitura buna nu te invata nimic, dar in ea te recunosti.

Poetul citea, cu ritm, cu viata, cu voce puternica. Plangeam  si-mi spuneam ca o sa-l strang in brate si o sa-i multumesc: ca scrie, ca presimte, ca-si arata inima dezbracata.

“Cum se zice multumesc pentru poezie?”ma intreaba Regele. Il aud repetand soptit, cu accentul lui simpatic: multumesc pentru poezie, multumesc pentru poezie, multumesc pentru poezie.

MULTUMESC PENTRU POEZIE! ii spune poetului la final.

Il imbratisez pe dragul asta de om si-l intreb de unde pot cumpara cartea.

Da’ cine crezi ca o s-o citeasca?

Eu!

Cu generozitatea lui de poet imi da exemplarul din care tocmai citise.

Si ce-a fost de zis, ti-am zis la timpul potrivit:

ca acoperisul casei e spart,

incat noaptea vad de pe perna stelele,

iar cand ploua, ploua si in farfuriile noastre,

iar cand e soare, e soare si in farfuriile noastre.

Repara acoperisul, repara acoperisul! te-am rugat.

Iar acum vantul l-a smuls,

iar cand cerul e negru si casa noastra e neagra,

iar cand cerul e rosu si casa noastra e rosie,

de nu mai avem un inauntru al nostru,

si nu mai avem un afara al nostru.

Ion Muresan – Acoperisul

_1_01 (6)

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s