PETRECEREA ROMANILOR

Ieri, dupa cum anuntam, a fost marea petrecere romaneasca. Lumeeee, peste lume, gratare de mici sfaraind, soare din belsug, bere, sarmale, prajituri, copii alergand, muzica, joc, pauni, prieteni dragi veniti sa cunoasca putin din spiritul nostru.

Pana la Museu da Cidade am mers cu bicicletele, care cam amortisera de atata stat in casa. Caio si Manuel ni s-au alaturat tot pe doua roti. Din pacate ultimul a facut pana pe drum si a trebuit sa se intoarca, dar i-am promis, drept consolare, un viitor gratar de unde nu vor lipsi micii.

Nu stiu daca imbatranesc, daca mi-e dor de-acasa, daca mi-e egal totul, dar nu ma mai  deranjeaza nimic la romani. Inainte le gaseam nod in papura, chiar si unul mic, dar tot era acolo. Ieri mi-am dat seama ca ii iubesc exact asa cum sunt-Oameni.

Imi venea sa le pup pe doamnele care facusera placinte cu varza,  cu branza cu marar, care ne dadeau parca in farfurie si inima langa mici, care raspundeau turuind romaneste, hatru, prietenilor mei antrenati la greu sa ceara “placinta”, “mici”, “mustar”, dar fara sa stie o boaba in plus.

Ramon s-a prins intr-o hora, am cantat “saraca inima me”, am respirat bucuria simpla a zilei in care toti ne-am veselit, am mancat si-am baut sarbatorind Viata. Imi era limpede ca nu e nimic mai mult decat sa ma cufund in clipa, sa simt tot, si sa multumesc.

Drumul spre casa, in lumina moale a sfarsitului de zi, a avut ceva magic, un sentiment bun, care ne facea sa ne cautam ochii, sa ne zambim fara sa fie nevoie ceva in plus.

Visez sa-mi iau gasca si sa facem un tur de Romanie.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s