DRAGOSTEA

Draga Dumnezeu,

Te rog raspunde-mi tu intrebarii asteia pentru ca eu de-aici nu inteleg si nu stiu nimic.

CE E DRAGOSTEA?

Dupa indelungul exercitiu, al observarii lumii si semnificative experiente personale, uite capitulez, imi ridic ochii spre cer recunoscand ca nu pricep nimic. Intre miscatoarele limite: indiferenta-dependenta, intre bordel si manastire, intre nevoia de siguranta si cea de libertate, intre frici de tot felul, Doamne, n-am gasit iubirea. N-a gasit-o nimeni, insa fiecare in parte s-a lasat pacalit in neintelegerea asta generala.

Aleg sa-l intreb pe Tatal nostru acum, cand nu treversez nici o criza, cand sunt doar constienta de increngatura mea emotionala si de putina dragoste pe care o dau de fapt din cauza ca ma pierd in hatis. Traiesc cu un om care vrea sa creasca si pe care imi doresc sa-l vad eliberat tot atat de tare cat vreau asta si pentru mine. De aceea ma rog si intreb si astept un raspuns pentru ca dragoste caut, nu sa repet la nesfarsit greselile mele, ale parintilor, bunicilor si restului de neam care n-a inteles nimic si asa s-a dus, lasandu-si mostenire doar confuzia.

IARTA! zic inteleptii.

Recunosc, ranchiuna e un sentiment care nu mi-e strain deloc. Resentimentele ma tin agatata de  de oameni (ma includ)ale caror erori m-au afectat de-a lungul timpului. Uite asa ii car dupa mine si mi-e greu, iar gandul iertarii imi face sangele sa fiarba intarind partea mea intunecata. Cum sa-i iert cand am experimentat atata durere din cauza lor? Cine plateste pentru asta?

Asa, si ce despagubire m-ar satisface? intreb continuand bizara logica a ego-ului.

Noroc cu Dumnezeu pentru care dialogurile astea imaginare chiar nu exista, dar nu lasa intrebarile adevarate fara raspuns.

Raspunsurile vin cand uiti intrebarile, cand nu mai cauti nimic, cand nu te mai framanti sa gasesti vreo formula magica pentru iertare, cand te lasi de practicat tehnici de eliberare emotionala sau mai stiu eu ce(desi toate astea au sensul lor la un moment dat).

Ieri stergeam ceva de praf…ma rog, faceam curatenie de cateva ore. In paralel cu oboseala simt dintr-odata pace, pace de-mi dau lacrimile. Vad o lume de copii, asa cum tot pamantul ar fi o uriasa gradinita unde nimeni n-are mai mult de 7 ani.

Nu poti pretinde sau astepta de la ceilalti nimic pentru ca asta sunteti cu totii, copiii mei. Mi-a fost limpede, asa inantaneu ca ne raportam gresit unii la altii, ca stabilim ierarhii si legaturi artificiale intre noi cei egali in fata unicului Creator. Neintelegerea incepe imediat ce sosim pe lume. Oamenii care ne mijlocesc venirea aici nu sunt instantele noatre superioare, autoritatile, si cadrele de referinta. Sunt egalii nostri, dar nimeni nu stie. Doar intre egali exista dragoste. De asta avem relatii teribile de dragoste si ura cu parintii, relatii pe care le perpetuam apoi in toate interactiunile avand ca baza eroarea inegalitatii.

Asa a venit iertarea in inima mea cu intelegerea asta simpla.

Intelegera profunda a egalitatii, restabilind legatura cu parintele  adevarat, cel ce ne iubeste pe toti la fel doar pentru ca ne-a facut, invatandu-ne sa iubim la randul nostru toata creatia Lui, doar pentru ca este nu pentru ca am avea ceva de castigat.

DSC08923

 

 

 

 

 

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s