PROFESORUL

Cine preda invata, dar mai ales invata ce preda.

In fond exista multe lectii despre acelasi unic subiect – IUBIREA.

Duminica a fost zi de gnocchi. Pastele de casa sunt o bucurie ce se cere impartasita. L-am invitat pe dragul de Caio. Ideea cu gnocchi e ca musafirul nu doar mananca, ci participa la facerea lor, asta fiind si fun-ul.

Toata dimineata Ramon a pictat. Cand a sosit prietenul nostru, se pregatea sa-si stranga pensulele, insa intre ei e poveste cu pictura zen, e lectie de iubire.

Cum se intampla de cele mai multe ori cand incepem relatii, apar reactii adverse la prietenii vechi ai celuilalt. Avem tendinta sa-i respingem crezand ca ne ameninta pozitia in care ne simtim atat de fragili.

Asa a fost si in cazul asta, dar m-am uitat adanc in ochii Regelui si i-am zis “daca-mi respingi un frate pe care il iubesc cu inima curata, respingi o parte din mine, o parte din tine, o parte din Viata si asta aduce suferita tuturor”. A lasat ariceala, iar acum are un un frate, un tovaras de joaca, un elev caruia de cate ori ii preda nu face decat sa invete el insusi mai bine aceeasi unica lectie ascunsa in atatea forme – dragostea.

De data asta ea e cerc facut dintr-o suflare, sau delicata frunza de bambus, e transparenta cernelii chinezesti, e miscarea unduita a pensulei.

Acum un timp am fost intermediarul unei cereri timide “crezi ca Ramon ar vrea sa-mi predea ce stie despre pictura zen?” ma intreaba Caio.

Cum ii cunosc pasiunea am stiut ca s-ar bucura sa o impartaseasca asa ca am raspuns da imediat.

Prin urmare cu doua saptamani in urma am fost martorul primei lor intalniri ca profesor si elev. E minunat cand omul cu care iti traiesti intimitatea se dezvaluie intr-o lumina noua, iti arata o parte din el pe care nu o stiai.

Iubirea e posibila doar intre egali, zicea poetul, iar din pozitia asta poti numai sa-l admiri, sa te uimesti ca exista, si sa-l binecuvantezi pe celalalt.

Cand vorbesti cu inima si nu cu capul ceva magic se intampla. O intelegere cuprinzatoare, adanca te invaluie punandu-te la locul tau de copil sfant al Vietii, stare din care o transmiti cu usurinta celor ce te asculta. Asa se arata Regele: intelept si sfant, modest, cunoscator, bucuros sa dea. Vocea ii era blanda, egala, curgatoare. Sunetele fara sa-si piarda intelesul faceau un cantec in fundal pe care inimile noastre il fredonau de asemenea.

Duminica, fara sa se gandeasca la lectii, s-au intalnit iar in spatiul lor de joaca. Dar gnocchi? ma intreaba. De gnocchi ma ocup eu, zic.

In timp ce framant aluatul ii ascult vorbind, simt energia casei noastre care parca se lumineaza si mai tare. Timpul a disparut. Suntem fericiti, impreuna, unul, indiferent ce facem, cum ne cheama, de unde venim.

 

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s