SFARSITUL DE SAPTAMANA

Luna asta astrele stau in asa fel pe cer incat ne zgaltaie sa ne trezim, sa ne miscam fundul din trecut asezandu-l in luntrea prezentului. Afecteaza zdravan semnele cardinale. Am resimtit din plin. In Romania m-am dus sa inchid cercuri, si sa deschid capitole noi. Se reaseaza straturi in mine, se pulverizeaza falii de durere, de frica, de nesiguranta. Nimic nu se intampla evitand ci uitandu-ma bine, cu dragoste.

Intoarsa aici mi-a fost rau, fizic. Cred ca aveam de expulzat resturile emotiilor pulverizate. Saptamana trecuta pare un cosmar, dar sunt profund recunoscatoare pentru fiecare experienta a durerii si bucuriei ce se cuibareste in ea, a slabiciunii care inglobeaza  negresit un sambure de forta, a neiubirii care dispare ca o umbra in lumina unui singur gand de dragoste. A fost de parca Viata mi-a propus sa ne jucam de-a finalul asigurandu-ma in acelasi timp ca final nu exista asa cum nu exista nici iluzii. Emotional au continuat detonarile de parca odata declansate produceau reactie in lant.

Spatiul pe care il proiectam undeva in viitor si-l numim conventional Paradis, delimitandu-l clar de Iad mi-a fost revelat ca fiind Aici, Acum, zona de interferenta a binelui cu raul, divinului cu diabolicul, sacrului cu profanul. Cu alte cuvinte albul are intotdeauna un strop de negru si negrul un strop de alb, iar efortul de a face lucrurile altfel e doar o irosire.

Vineri m-am echilibrat, am iesit din ameteli, dureri si febra. Am mai inchis un cerc alegand iar Viata, adica prezentul.

Aproape la miezul noptii, oarecum fragilizati de toate prin cate trecusem decidem sa onoram invitatia prietenilor nostri Lorena si Gonzalo de a ne petrece sfarsitul saptamanii in casa lor de langa Guicho. Ma simt ca Bambi pe gheata. Ajungem. Stam de povesti pana la ziua. Casa e magnifica, are spatii largi, dar foarte prietenoase. Ei sunt gazde excelente. Primim o camera imensa cu pat cu baldachin. Inchidem obloanele si plutim in linistea netulburata de nici un zgomot. Ne trezim fara sa ne intereseze cat e ceasul. Afara innorat. Iesim sa facem Tai Chi in gradina. Energia locului e puternica. Se trezesc gazdele noastre. Gonzalo prepara pentru micul dejun o bautura mexicana cu faina de porumb, apa, ciocolata si scortisoara. Nu-mi amintec numele dar nu-i pot uita savoarea. Mai tarziu vin Maricarmen si Pedro, alti oameni minunati. Pregatim un gratar. Baietii stau in jurul sticlei de mescal pe care il beau cu portocala si sal de gusano(adica sare cu viermi). Ma alatur depasindu-mi prejudecatile privind ingeratul de larve si insecte. Mmmmm…foarte bun!

Dupa masa avem ambitia sa ajungem la plaja desi vremea se intarata rau. Porneste o ploaie marunta care uda pana la piele. Parca stie anume sa se strecoare pe sub umbrele ajutata de vant. Dupa o portiune buna de drum decidem sa ne intoarcem infrigurati si uzi. Acasa, aprindem focul in semineu.Odata cu inserarea Gonzalo lumineaza livningul cu lumanari. E cald si bine. Stam asa fara sa facem nimic, bucurandu-ne ca nu facem nimic. Incheiem seara cu o cina mexicana in jurul focului. Ador tot ce se gateste, in primul rand pentru ca imi e  satisfacuta placerea de a amesteca multe ingrediente, texturi, gusturi. Iar dormim dusi, inghititi de liniste. Ziua ce vine e insorita. Mi-ar placea sa traim intr-o comunitate! E fabulos sa fie oameni in jur, sa facem impreuna lucruri. Merg cu Lorena la cumparaturi. Ceilalti gatesc sopes, niste tortilla groase peste care se intinde un strat  de pasta de fasole, salsa de rosii coapte, salata verde, branza, smantana, ceapa tocata. Ma rog, asta a fost versiunea noastra ca peste ele se pot pune o multime de alte lucruri. Simt ca am iesit din raul ce m-a bantuit. Corpul meu primeste mancarea cu recunostinta, cu bucurie. Dupa ce aproape orice as fi mancat imi facea rau acum imi simt stomacul mangaiat. Azi ajungem la plaja fermecati de frumusetea drumului pana la ea. Gasim pietre superbe, negre pentru suiseki

It is not a silly thing at all to enjoy a stone in a tray. I see the whole world in a tiny stone. Some objects in this world are huge, and others are small, and they come in all shapes, but they are not that different when you look at their essence, zicea un maestru japonez

La Guincho bate vantul, dar nisipul e cald. Intinsa pe el pacalesc rafalele care parca nu ma mai gasesc. Soarele se indreapta spre apus, iar noi spre Lisabona. Lasam cu regret mica oaza de liniste, dar regasim cu drag zgomotul strazilor orasului. Suntem adaptabili si poate lipsa noastra de radicalism ne face viata usoara. De fapt gasim bucurie in orice.

 

 

3 thoughts on “SFARSITUL DE SAPTAMANA

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s