IERI

De ziua mea am produs “the cake” cu foietaj crantanitor, crema de vanilie, frisca, sos de fructe de padure si capsuni proaspete.

Pana acum am construit-o de zeci de ori facand multi oameni fericiti. Puteam sa-mi imaginez perfect gusturile, texturile, dozam cu mare arta proportia dintre dulce si acid, dar totul se petrecea la mine in cap. Pana ieri n-am manacat-o niciodata.

Cum am invatat sa-mi pun o intrebare esentiala – CE-AI FACE AZI DACA AI STI CA E ULTIMA TA ZI AICI? – ma dezleg de multe tabu-uri.

Pai…as manca prajitura asta grozava, mi-am raspuns.

Crema de vanilie: am inlocuit cu lapte de cocos laptele de vaca si-am indulcit-o cu piloncillo – zahar pur, nerafinat, din trestie de zahar, presat in forma de con(de unde si numele), foarte bogat in minerale si fier. E specific Americii Latine, dar aici l-am gasit la indieni.

Dimieata mi-am petrecut-o cu Regele, pe furate, intr-un parc nestiut, stand pisiceste la soare, amusinand pamantul reavan, urmarind un soim ce plana in inaltul cerului.

Nu te mai gandi la viitor, imi spune.

Daca nu ma gandesc am impresia ca nu va mai fi, recunosc si-mi vad frica, frica mea cea mare, dar trec prin ea ramanand in prezent unde totul e bine cum e si nu necesita va urma.

El se duce la treburi. Hoinaresc singura pe strazi dezlegata de viitor. Ce mare dar mi-a facut!

Trec printr-un cartier departe de casa. Vad detaliile cladirilor, aud zgomotul strazii, ma uit la cer si parca nu mai stiu cine sunt. Chiar, cine sunt fara amintirile mele, fara proiectiile mele, fara povestea din cap? Cine sunt eu atunci cand nu ma gandesc la nimic, cand nu ma agat de nimic?

Cand am starea asta ma ia un atac de panica. Daca ma ratacesc? Daca ma pierd? Daca nu mai stiu drumul inapoi? Inapoi…?

Ii multumesc lui Dumnezeu pentru inspaimanatorul moment in care am vazut ca-mi iubesc temnita, care desi are poarta larg deschisa mi-e frica s-o parasesc doar pentru ca nu stiu ce e dincolo de ea. Panica trece. Ridic din umeri, recunosc ca nu inteleg nimic si merg mai depate.

Restul zilei curge lin. Gatesc , citesc, vad apusul de la fereastra, ma duc sa-mi astept iubitul la metrou, asa cum fac seara de seara. Noaptea senina, luna ca un zambet, urcam multe scari, ne tinem de mana, nu ma gandesc la viitor, cinam, iesim sa ascultam un concert, cu 10 minute inainte de miezul noptii suflu in lumanari si mancam prajitura din aceeasi farfurie.

DSC09754

4 thoughts on “IERI

  1. La multi aaaaaaani, femeie minunata ce esti…..Si….fii binecuvantata caci intrebarile tale..nasc intrebari in inima ea si ma ajuta sa inteleg… cine sunt…..

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s