CHEIA

Asta noapte am avut un vis. De la o vreme am inceput sa dau altfel de atentie viselor. Imi pun intrebari mai adanci despre natura a ceea ce numim realitate.

Nu-mi amintesc exact contextul, insa m-am trezit cu un mesaj binecuvantat. Stiu ca aveam dileme privind iubirea, ce e, sau daca sunt cu adevarat iubita. Era acolo o framantare, o indoiala, o nevoie de certitudine…la care mi s-a raspuns asa:

Iubirea e doar ceea ce simti cu inima deschisa.

M-am trezit cu sentimentul ca am cheia usii pe care de multe ori ma grabesc s-o incui. De ce o incui? Dintr-un indelungat exercitiu. Pentru ca am inteles gresit, am actionat gresit si am insistat in erorile mele, dar nu putea fi altfel. Acum sunt constienta de asta, insa imi da de furca reflexul bine antrenat

Iata ce gasesc scris dimineata intr-o carte deschisa la intamplare:

Toti oamenii isi instaleaza bariere sa-si limiteze teritoriul, sa se protejeze de ceilalti. Zidurile in spatele carora se apara sunt fortarete de suferinta. Acolo nimeni nu cunoaste fericirea, doar invidia, rautatea, ura care nu sunt decat alte forme ale fricii. Fii pentru ei o oglinda a bunatatii, incearca sa gasesti vorbe si gesturi care calmeaza, care vindeca. Inaintea unui om suferind trebuie sa-ti depasesti suferinta proprie daca vrei sa ajuti cu adevarat.

2 thoughts on “CHEIA

  1. “Cred in lucrurile subtile!” …Si eu! Ultimul exemplu; eram intr- o mănăstire, in fata icoanel D lui Issus si înceram sa ma închin; deodată aud Tatal nostru spus de preot. Apoi in dreptul icoanel Maicii Domnului, la fel încercam sa ma închin si aud tot preotul spunând Cuvine-se cu adevărat…. Imi zic ca nimic nu e întâmplător.
    In același loc si timp trebuia sa iau sf impartasanie si imi zic in sinea mea ca tare mi-ar fi plăcut sa fie si niste copii la impartasit, in ei vazând eu mereu niste ingerasi. Deodată intra in lacaș o familie extraordinar de frumoasa , el, ea si 4 copiii ai lor, din care unul bebelus.
    Cred ca prea m-am trufit ca din acel moment au început greselile mele.
    Cand a început impartasirea, ca niciodată, eu, m-am reprezintă sa fiu printre primii, gandindu-ma la lingurita cu sf impartasanie…, si la un moment dat cand m-am uitat in spate, acea familie cu bebelus de impartasit era pe la mijloc . Am vrut sa fug in capatul cozii, dar nu am făcut-o. M-am simțit ingrozitor si mi-a fost rusine de cel nevazut , si toata trufia mea de pana atunci s-a dus pe apa sambetei.
    La fel caut ajutor, explicații, in lucrurile, faptele , intamplarile din acele momente, caut pe loc un răspuns de la Divinitate prin ceea ce ma înconjoara, in cărți, in vorbele rostite in acel moment la radio, sau oriunde in jurul meu, si care culmea, au legatura cu ceea ce eu trăiesc si primesc răspunsurile….
    Am avut momente in viata cand am comunicat cu spiritele , dar la un moment dat am spus gata, nu mai vreau, si am refuzat sa mai comunic cu ele pentru ca deja ma aglomerau .
    Nu sunt nici pe departe atat de temerara, imi lipseste curajul, încrederea in mine, forța fizica, ma subestimez mereu, si vad in tine tocmai opusul a ceea ce eu sunt, de aceea te admir mult!
    Sa fii iubita!!!

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s