DIMINEATA IAR

Buna dimineata!Inchipuiti-va cuvintele astea spuse din adancul fiintei intr-o zi cu cer senin, cu soare stralucitor, dupa o noapte cu doua atacuri de panica si un cosmar in care sentimentul ravasitor a fost furia. A izbucnit de-acolo de unde am inghesuit-o, de unde n-am vrut s-o las sa iasa ca… nu se cade.

Nu stiu de unde am luat ideea asta ca o persoana “normala” nu e bantuita de nimic. De fapt mi-era teama ca nu ma va iubi nimeni daca imi las emotiile sa iasa la suprafata, daca ma arat in toata vulnerabilitatea mea. Intai ce m-am priceput sa fac a fost reprimatul si am exersat sportul asta ani in sir, ca doar nu degeaba rabufnesc acum cand mi-e lumea mai draga.

De curand cineva a venit cu o sugestie simpla, care nici macar nu-mi era straina la modul teoretic, dar o practicasem prea putin. Acceptarea! Acceptarea de sine, integrarea umbrei in ceea ce inseamna rotundul Vietii. Asa se transforma vibratia joasa a unei emotii negative, asa se ridica energia unui sentiment, primindu-l, uitandu-te bine la el fara sa-l judeci, ca la ceva exterior tie. Practic nu trebuie sa faci nimic mai mult. Constienta ta il eleveaza.

Nu mi-a trecut de tot frica. Am accese, unele devastatoare. Vad bine ca de cate ori ma dezechilibrez cei din jur se dezechilibreaza si ei. Le aud judecatile, le simt neiubirea, reflexia propriei mele neiubiri, aud vorbele care nu sunt ale lor ci ale celor care i-au certat si i-au neiubit. Ma fac mica, asa ca un soricel. Tremur la gandul ca o sa fiu parasita de toti. Ma proiectez intr-o cuplita singuratate, si cand ating fundul nefericirii ma simt dintr-o data senina, intelegatoare, calma. Nu exista pustiu, exista doar dragoste si mi-e limpede ca n-am s-o gasesc in miscator, in straturile superficiale, acolo unde gandurile vajaie, unde umorile se rascolesc, unde nimic nu e pentru totdeauna.

Am mai spalat o bucatica din mine. Asta noapte in vis m-am vazut: ingrozita, fara control, furioasa, geloasa, mintita. Trezindu-ma cu inima gata sa explodeze am stat asa cu mine constienta ca rabufnirea din vis nu e imaginara si ca as face bine sa iert ce-o fi de iertat, sa fac pace cu cei pe care ii cred vinovati. Cand am decis asta am simtit ca din ficat se eliberaza un pietroi. In plan fizic, ficatul e organul care absoarbe: furia, supararea, resentimentele, gelozia.

Drumul asta al curatarii e unul dur. Le sunt recunoscatoare tuturor celor care, mai mult decat ma suporta, ma accepta si ma iubesc asa cum sunt, ma inteleg si ma iarta luand din interactiunea noastra ce le trebuie ca sa se transforme la randul lor.

Binecuvantata sa ne fie clipa asta cand tot ce e, e bun asa, cand dupa noapte se face zi, dupa ploaie iese soarele, dupa frica rasare speranta, iar in intuneric arde lumina care nu ne arata mai mult din drum decat unde sa punem pasul urmator.

DSC_7913_148

4 thoughts on “DIMINEATA IAR

    • Terapeutii te ajuta sa-ti vezi ranile. In partea asta, da ajuta. Insa e o parte a procesului de vindecare unde nimeni din afara ta nu poate face sa fie mai usor.

  1. Draga mea dragă,

    Am speranța că va fi ca în cazul cutremurelor, adică s-a descărcat energia negativă și de-acum o foarte bună bucată de vreme vei avea pace și sufletul îți va fi liniștit, vesel și încrezător.

    Te-mbrățișez cu tot sufletul

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s