INVATATORII

Azi e miercuri. Diminetile de miercuri au alt ritm. Ne sculam cu o ora mai devreme. Am timp pentru ceai si pentru mic dejun in liniste. Ma duc la Santa Casa. E vremea sa-mi incep proiectul artistic. Mi-au zis sa le fac buget si sa vedem daca se aproba. Detest hartiile, cererile si toate lucrurile care impiedica viata sa curga. Iau un pachet de lut de la mine, n-o sa astept dupa masina lor birocratica pentru cativa banuti.

Gandul la drumul cu bicicleta ma bucura. Pun mana pe roata din fata. Mi se pare cam moale. Ia s-o umflu, desi e tarziu. Pompa, care cred ca s-a stricat, nu face decat sa-mi desumfle roata mai tare si nici gand sa bage ceva aer in ea. Ma iau caldurile, bomban ca cine m-a pus, gandul sa fug pana la metrou ma enerveaza, cei trei kilometri pana la centru ma dispera, sunt gata sa renunt,  pun mana pe telefon sa-i zic Sarei ca vin maine, dar maine am alte treburi…Vreo 5 minute de criza. Bine, mai am o bicicleta. Cel mai mult imi place sa merg cu a mea. E comoda, ne cunoastem bine. Cealalta e diferita. Imi cere alte gesturi, dar nu, n-am incotro, ori ea ori metroul.

Iata-ma pe sea. Dupa prima suta de metri ma simt eroina. Pedalez cu sentimentul ca am facut o chestie extraordinara decizand sa-mi inving toate cele ce ma incercasera mai devreme si s-o iau din loc asa dupa cum imi zicea inima. Daca fiecare dintre noi ar decide sa fie zilnic un erou anonim, un castigator in lupta cu propriile-i rezistente va dati seama cum ar fi lumea asta? Starea nu ma paraseste tot drumul, bicicleta ma tine cu simturile ascutite, prezenta. E mai rapida decat a mea, ceea ce ma face sa recuperez timpul pierdut cu ce sa fac, ce sa fac?

Stau intre doua autobuze. Simt fierbinteala a ceea ce scot pe tevile de esapament, dar ma uit la cer. Mi se pare minunat ca sunt vie, asa in trafic, inghesuita si intoxicata. Ma apuca dragul de tot.

Ajung la centru. Dragii mei prieteni au sosit deja. Ii invit  in camera noastra si ma urmeaza bucurosi.

Iubirea reda demnitatea, increderea in forta proprie. Oamenii astia, cel putin in relatia cu mine nu se mai poarta ca niste victime neajutorate. Veneau adusi de infirmiere, aproape carati, tinuti, sprijiniti, proptiti. Azi, au venit singuri si inca repede. Senhor Jose, care are cele mai mari dificultari de mers mi-a zis sa-l las ca poate. S-a dus la locul lui cu pasi mici, dar siguri.

Avem tendinta sa tratam batranii ca pe tampiti. Sa le vorbim ca si cum n-ar intelege, sa le subliniem neputinta prin anumite priviri, sau gesturi de nerabdare. Ce locuieste in corp e inalterabil meritand tot respectul indiferent de varsta. Eu asa ma uit la oameni vazandu-i purtatori de Duh Sfant, iar in fata sacrului nu-mi vine sa fiu ireverentioasa. Recunoscandu-l in ei ii ajut sa-l constientizeze si asta da forta, da incredere, da liniste. Lor si mie.

Am inceput cu o sedinta foto. Aveti aici portretele lor. O sa le imprim pe placutele de ceramica lucrate tot azi. S-au distrat sa framante lutul, s-au jucat cu el s-au straduit sa faca forme frumoase. Senhor Raymond dupa ce prima a facut-o in doru’ lelii m-a uimit cu o a doua, rotunjita si slefuita cu mare bagare de seama.

Le-am fotografiat mainile, dar vi le arat alta data pentru ca merita un poem ce nu-i scris inca.

Ii fac sa se reconecteze cu corpul putin cate putin. Azi am respirat ridicand bratele, apoi coborandu-le in ritmul respiratiei. Descopar impreuna cu ei calea spre mine insami, spre locul unde e mereu pace, mereu bine.

Ma las ghidata in experienta asta, ma las sa simt ritmul si momentul cert pentru ceea ce e firesc sa se petreaca. Nu sunt niciodata in postura de stiu, sau asa trebuie ci de hai sa vedem, hai sa lasam sa fie. Era imposibil sa fi primit invatatori mai buni, decat oamenii astia pentru care viata a devenit un etern acum.

3 thoughts on “INVATATORII

  1. Sunt sigură că peste câtva timp un plus de dragoste de viață, așa cum mai poate fi ea pentru ei, se va așterne pe chipul lor.

    În câte locuri ar fi nevoie de întâlniri cu oameni ca tine!

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s