馬年庆祝活动

Anul Calului de lemn. Noul an chinezesc tocmai inceput.

Sambata am fost in Martim Moniz sa vedem cum sarbatoresc chinezii. Era pe la pranz, faceau repetitii. Piata  plina de chioscuri: obiecte, prajituri, ceai verde cu iasomie, carti, inscrieri pentru cursuri de limba chineza, medicina traditionala. Pe scena artistii isi exersau numerele.

O fata ne-a caligrafiat numele si simbolul pentru amor.

De cand am ajuns am avut lacrimile in gat. Nu puteam pricepe de ce, dar nici nu puteam scapa de emotia aia fara nume. Orice mi se parea frumos, coplesitor de frumos, fiecare sunet pe care il auzeam ma rascolea. Nu stiu…era ceva in aer, o vibratie neobisnuita, o veselie  putin evidenta dar cuprinzatoare, ceva hipnotic.

E ciudat cum ma apropii tot mai mult de o cultura pe care am respins-o multa vreme, o cultura diferita, inaccesibila, inchisa. Regele se ocupa cu caligrafia si pictura sumi-e, facem tai-chi, am descoperit recent profunzimea si bogatia semnelor chinezesti. Toate presupun liniste interioara, toate te linistesc, disciplina gestului  face ca rezultatul sa para fluid, usor, natural.

Aveam prejudecati despre chinezi si cat timp le-am avut n-am intalnit decat exemple care sa-mi confirme reactia negativa. Dadeam peste oameni morocanosi, ermetici, care ma respingeau. Intr-o zi am intrat intr-o frutarie tinuta de un cuplu oriental. Ea manca . S-a oprit a vorbit cu noi, i s-a parut ca sunt foarte frumoasa si mi-a zis cu ochi luminosi, dupa care mi-a intins farfuria invitandu-ma sa iau un dim sum umplut cu cine stie ce. Cum stiu ca ei mananca ciudatenii imi treceau prin cap intrebari, dar am zis ca voi onora gestul ei de a imparti mancarea cu mine, orice ar fi.

Credeam ca ai sa refuzi, imi zice Ramon la plecare, rasufland usurat. Ce bine ca n-ai zis nu! Da, ce bine. A fost sacru.

Suntem diferiti, iar ce nu intelegem ne sperie, dar daca am incerca sa-l cunoastem pe celalalt incepand prin a-l accepta asa cum e?

O sa inchei cu o poveste grozava pe care am gasit-o ieri.

Era odata, foarte departe de aici, intr-un univers paralel, un loc cu o sala mare de bal, cu o masa plina de interminabile bunatati: mancare si bautura. In jurul mesei o multime de oameni. Aratau ca noi, cu o mica diferenta, nu-si puteu indoi mainile din coate. Desi erau in preajma atator minunatii se simteau frustrati, tristi si atmosfera era de haos pentru ca nimeni, oricat s-ar fi chinuit, nu putea sa duca la gura nimic.

In acelasi timp, intr-un univers paralel exista de asemenea, un loc cu o sala mare de bal, cu o masa plina de interminabile bunatati: mancare si bautura, iar in jurul mesei o multime de oameni. Nici ei nu-si pot indoi mainile, dar atmosfera e una de pace, armonie. Nimeni nu  pare nefericit. Fata de ceilalti au invatat un lucru simplu, care le compenseaza deficienta –se pot hrani unii pe altii.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s