PEDAÇOS DE MIM

YO NO SOY YO

Soy este
que va a mi lado sin yo verlo;
que, a veces, voy a ver,
y que, a veces, olvido.
El que calla, sereno, cuando hablo,
el que perdona, dulce, cuando odio,
el que pasea por donde no estoy,
el que quedará en pié cuando yo muera.

Eu nu sunt eu

Sunt acesta care merge langa mine fara sa-l vad, si de care uneori uit. Cel care tace seren cand vorbesc, care iarta dulce cand urasc, care calatoreste pe unde nu sunt, care va ramane in picioare cand eu mor

Versurile unui poet spaniol pe care l-am gasit ieri. Cunosc fiinta asta blanda despe care vorbeste. Am mers 14 km pe jos. As fi luat bicicleta, dar simteam ca trebuie sa fac intai o recunoastere a traseului. Ziua incepea glorioasa si rece, aveam intalnire la centrul social unde o sa fac voluntariat.

Ajung la timp dupa un mars de o ora jumate traversand orasul de la un capat la altul. Urc panta care pare sa duca nicaieri, dar in varful ei se deschide un cartier. Cladirile imi dau ghionturi de panica in piept. Vibratia locului e stranie.

Sunt fragila. Asta noapte am desfacut un ghem interior. Ma dor vesnic muschii gatului, spatelui, sunt numai noduri. Energie blocata. Zona asta e a responsabilitatii, a deciziei luate la un moment dat de a cara lumea in carca. Ramon cunoaste o tehnica eficienta. Cu varful unui pix identifica prin apasare punctele cele mai dureroase si apoi face presiune pe ele. E incredibil cum tesutul se netezeste. Mi-a gasit unul ingrozitor de dureros care nu voia sa cedeze. La un moment dat mi-a venit sa plang si m-am lasat sa plang. Pe langa durere aparuse altceva, o stare, o amintire – ziua mortii mamei, tata ma tine in brate si imi zice “de azi trebuie sa fii responsabila”. Atunci am semnat contractul asta cu mine, asa serios cum numai copiii o pot face. Ceva metalic, colturos, rece care nu ma va lasa multi ani sa simt nimic, nu ma va lasa sa primesc sau sa dau ceva, se pregatea sa-mi acopere inima cand aud o soapta, o soapta pe care atunci am ignorat-o: Sunt aici, nu te-am parasit, n-am cum sa te parasesc. Esti copilul meu, nu te las singura.

Mama- prezenta buna, invaluitoare! Ma simt alinata. Sunt cea de la 6 ani si cea de-acum in acelasi timp. Plang, plang pana nu mai am nici o lacrima si adorm.

De asta am vrut sa merg pe jos a doua zi sa las timp ranilor sa se inchida. Iata-ma in cartierul de care povesteam. Ceva imi dadea forta si curaj sa intru printre cladirile care parca respirau durere.

Ajung la centru. Monitoarea e o fata numai inima. Imi povesteste despre centru despre parcursul ei in viata si ajungem la ce urmeaza sa fac.

Pedaços de mim adica bucati din mine. Numele unui proiect care inca n-are continut si pe care mi-l daruieste lasandu-mi totala libertate sa-l modelez. Cand ti-am vazut cv-ul m-am gandit ca esti persoana pe care o caut de peste 4 ani, imi zice Sara. Putem combina lucrul cu ceramica si tehnicile pe care le stii?

De ce nu? Totul se combina cu tot.

8 persoane de peste 75 de ani sunt grupul cu care trebuie sa lucrez.

Am capul putin confuz de la atata informatie primita. Mergem sa-i cunosc pe oameni. Trei domni, restul doamne. Niste copii mari care ma primesc cu bucurie. De ce crezi ca diavolul stie atatea lucruri? ma intreaba una dintre doamne. Pentru ca e batran, imi raspunde tot ea razand.

Cunosc personalul locului, mi se deschid toate usile, mi se arata una alta, ne luam ramas bun pana in februarie cand voi incepe efectiv. Sunt iar la soare, printre cladirile roz murdar, incepand calatoria inapoi spre casa.

Ideile vin ca si multumirea ca nu mi s-a dat nimic de salvat, ca oamenii astia au nevoie doar de timp petrecut frumos, in pace si alinare pe care ne-o putem oferi reciproc.

Acasa pun pe hartie un plan sumar:

muzica pe frecvente vindecatoare, stimularea punctelor reflex din palme prin modelatul ceramicii, reiki, mudre…

O sa pastrez piesele de ceramica si am in gand un proiect foto  pentru o instalatie artistica numita Pedaços de Mim.

SUNT FERICITA!

DSC09601

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s