PETRECEREA

Da, da, da…continui sa zic da. Azi ma doare capul. Am zis da la niste pahare de vin aseara si le simt efectul intre sprancene, dar a fost frumos, magic, suprarealist.

Ieri au venit prieteni prima data aici, in spatiul pe care l-am considerat prea mic pentru a primi lume.  Bruno, tot mexican si Margarida, iubita lui portugheza. Au aproape jumatate din varsta noastra, insa asta cu varsta e ceva relativ. Aceleasi intrebari, acelasi drag de viata, aceeasi bucurie , aceleasi frici, aceeasi speranta ca o vom scoate cu bine la capat din povestea asta derutanta, care e traitul pe Pamant.

Totul a inceput obisnuit, 4 prieteni la pranz, in jurul mesei, dar seara s-a lasat aducand un oaspete neasteptat care a dat realitatii o alta dimensiune. Ne uitam la un film. Invitatii nostri ies pe terasa sa fumeze. Vecina Suzi, o fata din Cabo Verde care lucreaza pentru proprietarul casei, iese la fereastra ei cu vedere pe acelasi acoperis. Se saluta. Ea zice ca ar fuma. Bruno o invita sa vina. Asa ca iat-o! Ca sa va spun povestea sau contextul recentei sosiri a lui Suzi in casa ar trebui sa fac o uriasa paranteza, dar cred ca merita un spatiu separat alta data. Tot ce pot mentiona e ca nu locuim intr-o casa normala. E aici un amestec de personaje, povesti, energii care dau locului o dinamica aparte.

Deci intra Suzi. La inceput timida, dar se simte imediat in largul ei vorbind de parca ne stim de cand lumea. Bea vin, sparge cana din greseala, se aseaza cu mine pe acelasi scaun( n-avem multe), isi cere scuze daca ne deranjeaza cand canta la ea in camera, zice ca nu poate trai fara muzica, trage o cantare, intrebam de cluburi africane unde sa mergem sa dansam, ne spune, asa ii vine ideea sa puna o kizomba pe telefonul mobil. Stiti sunetul spart al muzicii pe telefon, dar nu-i nimic, ne ridicam cu totii sa invatam ritmul african. Ne arata miscarile. Kizomba e un dans senzual, foarte senzual, care desi pare simplu nu e. Pasii, timpii, ohhh, nu-i prea nimerim asa ca uitam de senzualitate si ne chinuim, mai nene, cu un, doi, trei, un, doi, trei pana ne iau transpiratiile. Suzi se misca dezinvolt, ca o felina, cand explica are ton serios de profesoara, ii timoreaza pe baieti spunandu-le frust si insfacandu-i de fund “cand dansezi cu o femeie o tii asa, faci dragoste cu ea”, danseaza cu noi pe rand, apoi facem un ansamblu ca la Macarena in care fiecare se misca cum poate. Ne stricam de ras,  pare ireal. La final o rog pe Suzi sa-mi arate pasii in slow motion ca nu pricep de ce ma tot incurc. Incepe sa se unduiasca lent din solduri pe un-doi-trei un-doi-trei. Eu cu ea. In sfarsit imi ajunge la picioare mesajul corect si reusesc. Dansez cu Suzi intr-o armonie desavarsita. Suntem UNA, suntem dansul. Numaratoarea nu mai e necesara.

Pleaca. Stam asezati. E liniste. Nu mai avem chef de film.

Ce-a fost asta?

A fost VIATA! Viata in naturaletea, simplitatea, senzualitatea, nebunia, veselia ei! Pentru ca vrem sa traim se manifesta asa, sa ne scuture mintile de concepte, de pareri, sa ne dezmorteasca picioarele si soldurile, sa ne invete sa facem dragoste prin fiecare gest.

Obrigada!

DSC09330

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s