CRED

Cred in puterea noastra de co-creatori,

Cred ca ne putem linisti si trai in pace cu noi insine,

Cred ca nu ne trebuie tone de bunuri ca sa fim fericiti,

Cred ca exista doar azi

Cred ca singurul adevar e dragostea

Zilele trecute am fost la un interviu sa devin voluntar pentru Santa Casa de Lisboa. Doamna de-acolo m-a intrebat daca sunt optimista. Da, dar nu am un optimism militant, ii zic. Adica? Adica nu navalesc peste nimeni sa-l conving  ca trebuie sa fie fericit, insa nu incetez nici o clipa sa cred ca binele e starea noastra naturala.

Linistea pe care o intrezaresc e subterana, e invelita in tot felul de trairi prin care strabat pana la ea. Ma primeste ca o apa, ma adaposteste, ma mangaie si ma trimite iar la suprafata. Du-te, iubeste lumea cu toata inima!

Simt ca acum e timpul pentru actiune, asa cum simt ca intr-o zi va fi timpul pentru non-actiune, va fi timpul sa se implineasca visul meu din copilarie: sa am un cal, un caine si-o casa in padure pe care s-o impart cu un om linistit care copil fiind visa acelasi lucru. Din prag, seara de seara sa privim cerul si sa iubim lumea cu toata inima.