POETUL

Fotografia asta mi-a fost screen saver cativa ani. Petrecandu-mi zilnic 8 ore in fata calculatorului e de la sine inteles ca am privit-o mult. Pe-atunci domnu’ Gellu imi era deja tata spiritual, dar in versiunea lui matura. Cand l-am vazut asa m-am indragostit. Am recunoscut forta visului inchis sub pleoape, dar plutind in infinit, forta tineretii care nu poate fi stavilita, sentimentul libertatii absolute.

Cineva m-a intrebat odata Cine e in poza, iubitul tau? I-am zambit zicand, nu, e poetul pe care il iubesc. In sinea mea aveam regretul de a nu fi intalnit un asa barbat.

Am parasit biroul, am predat computerul, m-am dus in lumea larga, dar pe poet l-am luat cu mine.

Mult  mi-a fost dat sa mai umblu prin camera asta a oglinzilor, prin labirint, sa invat, sa imblanzesc, pana cand intr-o zi Poetul a aparut. Era vara trecuta. Ne-am cunoscut la un concert de muzica clasica. Habar n-aveam ca e poet, sau ca va intra in viata mea peste inca un an, dar intalnindu-l intuitia ma avertiza subtil ca intamplarea nu e intamplatoare.

Ne-am mai intersectat o data pe strada, fiecare cu perechea lui de la momentul respectiv. Nici macar nu ne-am salutat, dar ne-am vazut. A fost o secunda cand lumea s-a oprit, iar eu o pot descrie si in ziua de azi cu cele mai mici detalii, el la fel.

In primavara anului asta ne-am revazut absolut intamplator. Fiecare era singur.

Prima noastra intalnire a durat doua ore la sfarsitul carora m-a intrebat de ce ai intarziat atat? si a decis vreau sa calatoresc cu tine.

Asa a inceput drumul nostru impreuna.

Cu fiecare zi ce trece mi se dezvaluie uluitorul univers al fiintei lui: forta, fragilitatea, inocenta, magia, inteligenta, sensibilitatea, umorul, talentul…

Azi un mic fragment din el Poetul

Entonces qué permanece en el mundo que no hace ruido, quién es el heredero del imperio si la

fotografía es una animal dispuesto a revivir, si este recuerdo no es público, si este recuerdo y su

ropa sucia no nació para escribir manifiestos, no crea imágenes cinematográficas y el silencio es

una pista de despegue. Ramon Peralta – Fotosintesis

(Si-atunci ce ramane in lumea care nu face zgomot, cine e mostenitorul imperiului daca fotografia e un animal dispus sa retraiasca, daca amintirea asta nu e publica, daca amintirea asta cu haina ei murdara nu s-a nascut sa scrie manifeste, nu creaza imagini cinematografice, iar tacerea e o pista de decolare?)

A esto despues le llamaran fotografia: (asta se cheama fotografie dupa aceea)

_1_01 (2)

ese algo que usted vio y ahora recuerda(e ceva ce dumneata ai vazut si acum iti amintesti)

8 thoughts on “POETUL

  1. e incredibil cum faci să pară că e firesc să fie speranță și acolo unde nu mai e…
    unde găsești atâta putere de-a fii așa cum ești? puternică și deschisă și încrezătoare față de ceea ce viața îți scoate în cale… știu, citesc că ai și tu temerile și luptele tale, dar… e ceva aici, așa de aparte, așa de greu accesibil multora dintre noi…

    • Uite ca m-ai facut sa meditez un pic la toate astea. Speranta si puterea imi vin din credinta. Credinta mea se bazeaza pe observatie nu pe idei. Cand vad cata frumusete exista cred ca cine creaza asa nu poate sa ne fi facut si aruncat aici ca pe niste accidente. Cred ca exista un plan mai mare decat pot eu cuprinde de unde lucrurile se vad altfel.
      Si mai e ceva, m-am saturat sa sufar. Vreau sa traiesc bucurandu-ma, deci imi pierd din ce in ce mai putin timp cu drama.

      Ceva-ul e accesibil🙂

      • vreau și eu să învăț să trăies bucurându-mă. pierd prea mult timp – și oameni, și viață, și de toate – problematizând. dar nu simt că ar fi o cale, nu-mi pare accesibil. dar, poate, nu știu unde sau cum să privesc ca să pot înțelege…
        ar fi așa frumos dacă am putea învăța, cu adevărat, din cele ce le trăiesc ceilalți…

      • Ai inceput! Prin faptul ca vrei sa traiesti bucurandu-te esti deja pe drumul asta. Uite, ai identificat unul din lucrurile care iti stau in cale – problematizatul. N-ai decat sa te observi din ce in ce mai atent, sa fii constienta si de alte obstacole.
        Nu e nimic de inteles din experientele altora, nimic de invatat. Poti doar sa te recunosti in ele, sa gasesti alinare vazand ca pana la urma toti trecem prin aceleasi lucruri, inspiratie, dar invatatura, transformarea, evolutia,e un proces interior, al tau.
        Uitandu-ne la ceilalti suntem mereu tentati sa comparam si sa ne simtim in inferioritate. Parca lor li se intampla mai repede, mai simplu, mai usor…
        Te imbratisez si am incredere in tine. E tot ce pot face🙂

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s