MONSARAZ

Liniste! Nu credeam ca linistea iti poate izbi timpanele. E atata zgomot in oras, mereu un uruit,  un zumzet, un tipat, un scrasnet sau mai multe simultan si mereu, mereu, murmur interior. Cred ca se genereaza reciproc, dar n-am sa ma concentrez pe sunete ci pe binecuvantata lor lipsa.

Am parasit orasul. Suntem in mijlocul unei campii vaste, langa cel mai mare lac artificial al Europei – Alqueva. Ne-am cocotat pe un deal rasarit parca de nicaieri. Traim in Monsaraz de 3 zile. Putem ramane pentru totdeauna salvand furnicile si fluturii care cad in piscina, privind apusurile, stand noptile cu ochii pe cer.

Daca n-ai masina ajunsul aici e o aventura in sine. N-avem si sunt fericita ca-i asa. Cu autobuzul a fost de neuitat. Lisboa-Evora. Simplu. Autocar elegant, orar bine stabilit, destinatie certa. Intalnim spaniol prietenos, timpul zboara, noi radem, povestim, mancam pufuleti si biscuiti de Estremadura. Sosim in Evora. 4 ore pana la autobuzul de Monsaraz, dar nu chiar de Monsaraz ci pana undeva pe-aproape. Decidem ca nu sunt 4 ore de astepare(ceea ce pare enervant) ci 4 ore de viata, de trait.

In piata descoperim dugheana de branzeturi. De capra sa fie. O degustam in parc, cu mere dulci. Hmmm, s-ar potrivi cu nuci, ar merge niste paine de Alentejo, grea, acrisoara, cu coaja crocanta, taiata in felii uriase. Tot fabuland in timp ce muscam din branza ne da prin cap gandul cel bun sa facem un minim de provizii, asa macar pentru prima seara.

Ne intoarcem in piata. Punem in traista alte branzeturi care mai tinere, care mai invechite, fructe, oregano proaspat, nuci, usturoi de anul asta, aguamel(sirop de miere, portocala, polen si scortisoara), o paine asa cum am descris-o mai sus.

La autogara confuzie. Nimeni nu ne poate spune ce autobuz tre’ sa luam, nici macar doamna de la ghiseu care ne zisese ca e la 17.15. Fix atunci plecau care incotro 5 masini. Intrebam din sofer in sofer si in final nimerim.

Autobuzul de Monsaraz. Inauntru o mana de matusi vorbarete, facand glume intre ele si tachinandu-l pe sofer.

Ne asezam cuminti , obositi, ascultand vorbaria portugheza cu accent ciudat, glasuita pe tonuri inalte. Or fi surde ma gandesc evaluand varstele venerabilelor doamne(nu erau, m-am lamurit dupa o zi, aici e atata liniste ca nu-ti trebuie alt mijloc de comunicatie pe distante de cateva sute de metri, ridici un pic vocea si deja joci telefonul fara fir cu vecinii din sat).

Monsaraz!Suntem ultimii pasageri. Se deschid usile. Coboram. Tacerea! Monumentala, invaluitoare, stapana. Strada e pavata cu ardezie, o piatra frumoasa, calda, care pare lemn. Suntem pe acoperisul unei lumi silentioase, acvatice si aride in aceasi timp, de parca apa cu uscatul au semnat o intelegere sa nu se amestece. Nu e nimeni pe strazi. Ajungem la hotel. Il vazusem in poze pe net, dar realitatea ma incanta. O casa veche, cu ziduri groase, din aceeasi ardezie, gradina, piscina, terasa de unde se vede toata valea.

Dupa apusul-spectacol, urmat de o regala cina plecam la vanat de stele. Noi de asta am venit aici, sa vedem Calea Lactee. E atat de limpede cerul incat lasa privirii puzderia de stele pe care luminile si aerul incetosat al oraselor le ascund.

Mergem in interiorul cetatii(Monsaraz e o cetate medievala locuita). Strazi pustii. Aer incremenit in care simti ca totul(chiar propria-ti respiratie) s-a oprit.  Contrastand cu adormirea satucului, langa turn un curent de aer starnit nu stiu cum face o punga goala sa danseze fosnind, misca porti care scartaie lugubru, imprastie miros iute de animale asudate. Urcam pana sus, pe zid sperand ca nu va fereca nimeni poarta prinzandu-ne in spatiul asta bantuit.

One thought on “MONSARAZ

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s