POVESTILE REGINEI MARIA

Spiritele curate lumineaza si ajuta alte suflete, peste timp, sa se ridice. De fapt peste-timpul e o iluzie. Regina Maria exista ACUM, in clipa cand simt atata bucurie citind-o.

I-am descoperit basmele, scrise adanc,  intelept. Era intr-o dupa-amiaza, saptamana trecuta. Stiti, un moment din ala cand pare ca lumea s-a oprit toropita de caldura, cand nimic nu se mai misca. Ma luase o mare plictiseala, transpiram si corpul mi se facuse greoi.

Vad cartea in raft. O iau. De pe coperta Regina priveste undeva departe. Cat de mult o iubesc, si cat ii sunt de recunoscatoare ca a lasat transcrisa frumusetea inimii ei !

Prima poveste e despre Insula serpilor. Ma duce intr-o pustietate stancoasa, cu far si paznic batran, ma face sa simt briza marii atat de real incat naduseala imi dispare. Tipete de pescarusi,  frumoasa Zuleika, zgomot de valuri spargandu-se furioase. Sufletul imi canta odata cu al fetei. Citesc, citesc fermecata. Parca o aud pe mama. Nu imi amintesc aproape nimic despre ea in afara faptului ca imi citea seara de seara. Asteptam nerabdatoare momentul in care sa disparem amandoua in fabuloase lumi.

Si uite asa ma intorc, ma regasesc pe mine, creatura magica, dinainte de-a implini 7 ani, ma reconectez cu nucleul meu, care ca si Regina, inca exista . Fiinta superba in salbaticia, intelepciunea si… pisicenia ei n-a fost, ci este.

Inainte de 7 ani eram o veritabila pisica. Nu stateam pe-acasa mai deloc. Haladuiam pe dealuri, imi erau dragi de-o potriva solitudinea si compania, mancam prin vecini, stateam la mangaiat numai cand voiam, nu cautam sa plac, aveam discutii foarte mature cu oamenii mari care se puneau la mintea mea, ziceam adevaruri neprelucrate, nu ma plictiseam niciodata cu mine, aveam o rabdare ingereasca in anumite imprejurari, si o nerabdare diavoleasca in altele, imi placeau ritualurile(cititi nuntile si inmormantarile),  castravetii murati pusi de tanti Glicheria, porumbul fiert cu zahar de la tanti Rarita, mirosurile , cum ar fi cel de lemn ars, de vaca, de dimineata geroasa, de haine noi, de parfum bulgaresc de trandafiri, de oja, de placinta in cuptor.

Citind insiruirea de mai sus stiu ca n-am cuprins in ea mai nimic din FIINTA. Ceea ce nu pot descrie prea bine e imensul sentiment de LIBERTATE pe care il aveam, prezenta, senzatia ca ma locuia cineva mai batran, cineva pe care as fi vrut sa-l vad atunci cand stateam poate cu orele privindu-ma in ochi in oglinda. Imi stiam atat de bine firisoarele irisului, si bombaneam la adresa celor care imi spuneau vaaaiii ce ochisori albastri ai! Nu sunt deloc albastri, sunt gri, vociferam uitandu-ma cu mare bagare de seama la rotitele alea pe care nu le mai simteam ale mele.

Stiam totul, fara ca ego-ul sa se grozaveasca. Aveam o intelegere directa, simpla a luminii si a umbrei. Le experimentam necontenit, ele treceau alternand, iar eu doar eram.

DSC09208

 

One thought on “POVESTILE REGINEI MARIA

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s