CASA

Mi-am primit diminetile inapoi. Nu spun ca nu mi-au placut cele in care coboram grabita dealurile ca sa prind trenul spre Cascais, dar le prefer pe astea in care am timp de mine, in care ma regasesc, in care ma descopar ca buna companie ce-mi sunt. Diminetile cu cana mare de ceai, cu laptop-ul in fata, cu feresrele larg deschise, scriind povesti si contempland Viata…

Povestea unei case

Casa in care stau acum m-a cucerit de la bun inceput prin detalii. N-au de-a face cu confortul. Cei 300 de ani vechime ai ei isi spun cuvantul. Cineva mai cusurgiu ca mine ar stramba din nas poate. Nici un perete nu e drept, structura de lemn scartaie si crapa gresia, instalatiile nu-s tocmai cum ar trebui. Insa nimic din toate astea nu ma deranjeaza si nu-mi taie emotia pe care o simt urcand scara interioara cu oglinda ei minutios lucrata, cu dulapurile din perete, cu plansele de ierbar frumos inramate.

Poezia, si nebunia acestui loc anuleaza orice moft. Prin jumatatea de usa arcuita intru intr-o lume magica, o lume care m-a chemat pentru ca o cautam. De cate ori ajung acasa am un fior straniu pe sira spinarii, asa ca atunci cand esti lasat sa patrunzi in interiorul unei taine si esti foarte constient de asta.

Pe fereastra vad doi copaci. Un ficus grandios si un nu-stiu-ce care face buchete de flori albe. Asta, al doilea vorbeste cu mine de cand ne-am intalnit. Imi spune mereu acelasi lucru “dincolo de mine e lumea, dincolo de mine e lumea”. Mi se umple stomacul cu fluturi mici, albi ca florile copacului.  Se pogoara o intelegere instantanee a tot ceea ce inseamna lumea de dincolo si de dincoace de crengile lui. Nu dureaza mult starea, apoi uit intelesurile dezlegate brusc, intorcandu-ma la intrebarile si cautarile lumesti, insa stiu ca am un prieten care ma ajuta sa trec pragul.

Alta nebunie e cabana de lemn de pe terasa, inconjurata cu zid roz in care stau implantate pietre si-o bucata din frontonul unei cladiri. Locatari sunt un cuplu gay, cu mustacioare a la Glark Gable si capete rase, pastrand doar o suvita de par in frunte minutios gelata, pieptanata pe spate cu infinita grija. Ne salutam cand uda florile iar eu intind rufe, vorbim despre pisici, ne imprumutam un paracetamol la nevoie si zambim, zambim mult.

La parter e un restaurant vegetarian. De pe terasa lui se aude seara murmur de voci impletit cu chinchet de pahare. Amestecul  sonor mi-e familiar de-acum, mi-e drag.

Daca am chef pot iesi pe acoperis. Exista o usita dededesubtul uneia dintre ferestre. O deschid dimineata devreme si ma strecor afara sa-mi beau ceaiul cand nu vreau sa stric somnul Regelui. Stau asa singura, vin fluturii roiuri, aducand fericirea din nimic coplesitoare prin taria linistii ei.

Acum scriu intinsa pe jos, intr-un dreptunghi fierbinte de lumina, ca de ce n-as face si putina plaja cand la ora asta soarele e aici.

Senhor C, proprietarul cladirii e, la randul lui, un personaj care merita povestit.

Prima noastra intalnire a fost cand i-am sunat din greseala la interfon. A intrebat de sus de la balcon, cu ton rastit, cine sunt. Mi-am cerut scuze, i-am spus pe cine caut si vocea i s-a inmuiat, ba chiar mi-a zambit.

Arata un pic fioros insotit fiind mereu de Saint-Bernardul urias , i-am ghicit imediat temperamentul aprig, dar nu mi-am pierdut niciodata cumpatul si bunavointa. L-am privit mereu in ochi desi cauta sa intimideze imediat ce are pe cineva in fata. Oamenii dificili sunt cei cu care stiu cel mai bine sa stabilesc legaturi, poate pentru ca la randul meu nu sunt deloc o persoana comoda. Stiam ca ma voi imprieteni cu senhor C mai devreme sau mai tarziu. Un mic detaliu al casei lui m-a facut sa stiu asta. Pe varful acoperisului a construit o  platforma de lemn, un fel de foisor in care l-am vazut intr-o zi stand si scrutand zarea. Hmmm, asta-i de-al meu! mi-am zis

Va urma…

7 thoughts on “CASA

  1. Cand te citesc…..ma opresc si ma intreb,cand o sa am si eu curajul sa traiesc ….adevarat…sa urmez calea inimii ?…. ma faci sa plang………..Tu ai ales sa traiesti in partea…miraculoasa a vietii…esti o parte din acest miracol…si e normal ca esti .implinita….fericita….Si ma bucur tare-tare pt tine…..

    • Cred ca trebuie doar sa nu te mai consideri altundeva decat pe calea inimii, oricum ar parea ea ca e. Hai sterge lacrimile si ai sa vezi ca mergi exact pe calea inimii tale.
      Te imbratisez cu toata dragostea

      • …..Cand ti-am scris primul mesaj…iti spuneam la un moment dat ca ma faci sa plang…..am sters….dar se pare ca lacrimile tot au ajuns la tine…..
        …..Cuvintele tale au mi-au adus linistea unui zbor de fluturi…..
        ….O zi minunata …ca tine….iti doresc….

      • Ce bine ca au ajuns lacrimile. Lasa-le sa fie, sa curga, sa spele. Ni s-a spus mereu taci, nu mai plange si am invatat sa ne inghitim lacrimile, dar plansul e o forma naturala prin care lasam tensiunea sa iasa din corp, plansul e o binecuvantare

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s