ACASA POATE FI IN ORICE CASA

Lisabona!!!!!

M-am intors in regat cu bagaje cu tot. Satula de mutari preferam sa traiesc dintr-o valiza, amanand momentul X pana ajunsese sa-mi stea pe cap si sa ma enerveze ca o caciula de lana purtata pe canicula.

Indata ce marea decizie fu luata, aspectele logistice si-au gasit rezolvare, prin aparitia miraculoasa a lui Radu, moldovean painea lui Dumnezeu, care s-a ocupat de tot, eu evitand de data asta sa-mi mai rup spinarea carand lazi.

Miercuri iata-ma in casa inconjurata de cutii, cutiute, saci de haine umpland pana la refuz micul nostru spatiu. Ma simteam o invadatoare. Ceva imi spunea sa respir adanc sa iau lucru cu lucru, sa randuiesc in pace ca important e cum fac ceea ce fac.

Joi mi-am luat liber de la hostel. Singura in casa, am pus de ceai, m-am uitat imprejur simtind ca e posibil sa fac minuni. Si-am facut!

Totul si-a gasit locul potrivit, integrandu-se intr-o armonie stabilita spontan. Camera nu s-a aglomerat, minimalismul pe care ni-l asumam a ramas, capatand doar caldura. Tu stii sa faci o casa din nimic, mi-a spus Regele cu lumina in ochi. Stiu sa ma cuibaresc, i-am raspuns.

Cateva carti, cateva forme familiare imi dau imediat sentimentul de acasa. Le-am pus mereu diferit in spatiile pe unde am trecut, dar ritualul e acelasi. Cand le asez exista in interiorul meu un soi de precizie, o logica, o insiruire de gesturi care sacralizeaza. Obiectele odata randuite devin protectoare incercuindu-ne cu puterea nemasurata a binelui ce-l contin.

Daca as filma ceea ce scriu acum ati vedea un prim plan cu camera noastra, apoi as iesi prin fereastra aratandu-va imaginea casei vechi de 300 de ai care o cuprinde, m-as intoarce sa va fac cunostinta cu senhor C, proprietaru-i excentric, v-as lasa sa aruncati un ochi in mansarda lui halucinanta, v-as arata cabana de lemn de pe acoperis, foisorul de unde se vede toata Lisabona…

O sa le iau pe rand ducandu-va intr-o lume magica, adapostita intre peretii batrani ai unui imobil aparent normal.