ENTUZIASMUL

Mi-a zis cineva odata sa am grija cu entuziasmul. M-am repezit atunci si-am zis da’ ce-are ma efuziunea asta a mea? Nimic in sine, e minunata, iti stralucesc ochii, te aprinzi la fata, dar sperie ingrozitor. Sperie? Da, da.

Mi-au trebuit aproape doi ani sa pricep ca da, da, sperie.

Invat sa tac.

 

 

8 thoughts on “ENTUZIASMUL

  1. si eu invat sa tac, desi e foarte greu si parca nu sunt eu, tot din cauza ca “deranjeaza” pe multi entuziasmul meu. Nu stiu de ce “a fi viu” a inceput sa deranjeze, E un trend mai nou sa fi “foarte serios” si plin de “emfaza”.

  2. My dear Lola,
    Sunt deranjati pt ca nu se lasa pe ei insisi sa FIE. pt ca viata lor e condusa de ce zice societatea sau ce vrea sau simte sociata vis a via de ceva ce ei spun sau fac. Asta inseamna scalvie daca ma intrebi pe mine, si frica de propria umbra. Cum sa nu iti permiti sa fii entuziasta? Cum sa te tradezi pe tine insati si Fiinta ta ca sa ii multumesti pe altii? Cum sa nu lasi frumusetea si puritatea unei asemenea reactii sa u iasa la suprafata? Ne-am indobitocit cu totii crezand ca numai controlul si incruntarea ne vor aduce…ce??? So my dear, bethe beauty i always see in you through your every posting. Just BE si nu iti fie teama de asta🙂 putini suntem autentici. Tacerea e buna. Cand tu si ti ca trebuie sa taci. Nu cand ti se impune. E pura conservare de energie. Pupaturi

  3. zicea parcă și papa gellu că entuziasmul e o stare la fel de păcătoasă ca deznădejdea. atunci nu am înțeles cu sufletul delicatețea acelei afirmații. te îmbrățișez, iubito.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s