Inchid ochii, ma duc adanc intr-o lume cu fiinte plapande, rotitoare. Stau acolo cu ele si mi se rupe inima de-o fericire fara margini. E bine sa fiu, doar sa fiu. Uneori imi dau seama ce obosita sunt de atata facut, atata vorbit, cautat, inteles, atata invatat si dezvatat…
Am energie pentru tot, dar parca prefer sa nu fac nimic, sa inchid ochii, sa ma duc adanc intre fiintele mici, luminoase.
Tao nu face nimic si totusi nu lasa nimic nefacut. Asa am citit intr-o carte.
Imi vine sa fiu cuminte. Uneori reusesc, alte ori deloc, dar cumintenia si necumintenia sunt extremele aceleiasi axe asa ca ma plimb intre ele.
Nu exista decat azi.
♥ ♥ ♥ http://www.youtube.com/watch?v=swytdjqqhFk alchimia iubirii de Rumi